la marginea necuprinsului
e o pajiște cu gânduri...
poate să fie și o umbră a lor...
dar sunt acolo și mă dor...
sunt gânduri culese de peste tot,
uitate cândva de un poet
rătăcit ca mine
la margine de ruine,
căutând simțire și ne-mai găsind
pe nimeni...
la marginea infinitului
e o pădure plină cu amintiri...
ce foșnesc ușor și molcom
în bătaia aripilor timpului...
se uscă și cad pe jos
unde aștept să culeg
măcar urma lor...
dar n-a mai rămas nimic
și gândul îmi zboară
la amintirea primordială...