poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ cântec naiv
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-07 | | Vântul serii Rugat-am vântul serii sã-mi facã o favoare; Sã se oprescã-o clipã din marea-i frãmântare, Sã-ºi tacã ºuieratu’ ºi ropotele-i multe ªi sã coboare molcom suspinul sã-mi asculte. Când auzit-a vântul ce-i cer cu ne-obrãzare, M-a mãsurat în grabã din cap pânã-n picioare ªi-a nãvãlit asuprã-mi, cu gând sã mã doboare Urlând în toatã zarea cã asta e sfidare. “Ascultã, pãmântene!”- îmi zise plin de urã- “Tu crezi cã mãreþia-mi de oameni se îndurã? Nu te-ai uitat la tine? –eºti doar ca o furnicã ªi sigur ºi simþirea îþi e la fel de micã”. “Îþi recunosc puterea, mãrite vânt de searã. Dar vino mai aproape, sã vezi cã nu-s de cearã. Cãci inima mi-e caldã ºi sufletul îmi zboarã, Cerºind o mângâiere, cântând ca o vioarã. Sunt rãvãºit de doruri, cãci singur trec prin lume, Dar gândul mi-e departe; iubesc un dulce nume. ªi-am vrut, o, vânt de searã, sã-i duci a mea cãldurã, Sã-i spui cã-i aºteptatã; singurãtatea-i durã.” O minge ca de rouã pe-obraz mi se prelinse, Iar vântul, cu uimire, furia lui iºi stinse. Cãldura mingii mele rãceala îi atinse ªi ca sã-mi poarte dorul, aripile-ºi întinse... p.h.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate