Mă desparte o cortină de nori negri de Dumnezeu
Ruga mea se face țăndări când mă rog mereu
Mă uit în jurul meu,nici aici nu văd nimic...
În această lume mare,mă simt foarte mic.
Obosit și scârbit de viața bună din reclame...
în care nu se spune că-s și copii ce mor de foame..
Mintea mea se joacă mult prea violent cu mine,
și-mi face blițuri de imagini când ma rog la Tine.
Obișnuiam să fac asta când eram puștan...
Când în genunchi seară de seară mă rugam la geam...
dar niciodată nu ai fost acolo să m-auzi,
dacă Te-aș întâlni ai avea cum sa Te scuzi.
Poate n-ai fost atent,poate ai fost ocupat...
dar cum se face că niciodată nu m-Ai remarcat???
Cu toate că nu mai sper sa îmi faci vreun bine...
în continuare recunosc că tot mai cred în Tine.
Dă-mi doar putere să trec cu bine peste toate,
dar nu te obosi să-mi ștergi lista de păcate.