deschid ochii
diminețile sunt din ce în ce mai lungi
mi-a trebuit prea mult timp ca să aflu
că nu sunt o femeie frumoasă
inima mi-a rămas la locul accidentului


când merg cu trenul
îți desenez forme
în aburul respirației mele rămas pe geam
îmi imaginez că printr-o întâmplare ciudată
te vei sui în același loc și vei face la fel

degetele noastre se vor întâlni pe o sticlă
și inima mea nu va mai fi un dragon care moare