Tu ești Iisus?



Când m-ai poftit în tinda răcoroasă,

Și pita pe ștergarul alb mi-ai pus,

Și m-ai poftit să iau un loc la masă,

Te-am întrebat, uimit: “Tu ești Iisus?”



Când “bună-ziua” mi-ai rostit, la coasă

Plecând, și-n casa ta am rămas, dus,

Și tot avutul tău mi-a fost, acasă,

Și-al meu, te-am întrebat: “Tu ești Iisus?”



Când te-ai întors, și iar ai pus ștergarul,

Și am mâncat curechi, vinars mi-ai pus,

Și greierii ne-au fost, târziu, cobzarul,

Te-am întrebat, uimit: “Tu ești Iisus?”



Și când mi-ai dat odaia cea frumoasă,

Și-n șură ai urcat, la stele, sus,

Și fiecare a plecat, la coasă,

În somn, te-am întrebat: “Tu ești Iisus?”



Și când în locul tău, m-a primit fiul,

Și-n locul lui, un alt nepot, supus,

Mi-au dăruit ce au, și lor, pustiul,

I-am întrebat, pe rând: “Tu ești Iisus?”



Și mi-au răspuns: “acuma mei în pace,

Și când dorești, mai vino-aice, sus,

La noi, la moți…de-o veșnicie, bace,

Noi știm, fără să spui, că ești Iisus.”