dincolo de pleoape
câmpul își adună păsările de lavandă
în ochii tăi ghem din ultimele raze de soare
pupila îngrămădește amurgul
allegro affettuoso fără cuvinte
până și vântul și-a tocit visele
cu lemnul de salcie la capătul podului
pânza de păianjen țese plasa obișnuinței
ca și cum totul ar fi fost spus între noi
evaporăm doar tăceri printre maluri copleșite de frunze
ziua de miercuri foșnește la vale cu lebede din hârtie
numărând băncile pe care ne-am fi putut săruta
și ce dacă mi-ai spart în bucăți zâmbetul
făcând praf un c.d cu fotografiile mele
râul își duce în cârcă memoria cristalului fumuriu
niciodată dezamăgit de cine se oglindește în el
îți repet totuși e inutil să trântești capacul pianului
toamna nu poate fi ținută printre clape prizonieră
iar eu oricum voi pleca
lăsând în urmă acordurile lui Schumann
să-ți alerge printre degete devenirea
de victimă sau călău după cum îți e placul
dincolo de pleoape
cerul își adună mușuroaiele norilor
mâine în ochii tăi poate nu va ploua