ai aprins un foc ÅŸi mi-ai pus

clopoţei de fum la ceas de seară

eu hrăneam un lup nebun

ce nu îşi lăpădase sângele afară

undeva

între două secunde

colţii lui din colţii iernii sfâşiau

mângâieri de cald şi loc odihnitor

m-ai decorat cu clopoţei

să mă auzi când vin şi să-mi întâmpini buzele

uÅŸor

nici zeii n-au ştiut câte forme mi-ai luat

te-am iubit într-o mie de clinchete

şi niciunul nu ţi-a pus

o rochie mai aproape de trup

decât privirea mea

de jos în sus

de lup