Sunt un comentator profesionist
de social media —
le atrag atenția proștilor
care postează rahaturi.

„Se scrie cu doi i”, i-am spus,
direct, fără ocolișuri,
unui semianalfabet.
Mi-a răspuns că bine
că sunt eu deștept.

Mda, unii mai sunt și fuduli,
în loc să zică mersi.

O tanti grasă făcea mișto,
în spațiul personal virtual,
de vegani și vegetarieni,
asasinând limba română
cu cea mai ignorantă formă de sadism.

I-am scris că de la prea multă
grăsime i se trage idioțenia.
Fanii mei au dat like
și s-au amuzat copios,
iar batoza și-a șters postarea.

Mă enervează la culme
sugeraniștii care fac caterincă
(atât pot fanii unui guru golan)
de primul președinte geniu
pe care l-a avut țara asta
plină de inculți fascist-ortodocși.

Pe ăștia-i fac din vorbe,
toți având un vocabular de stadion.

Unul dintre ei a îndrăznit să posteze
o poezie, creație proprie.
– Aici erai, Eminescule?
Ai venit să ne luminezi
pe noi, muritorii de rând?
Wow, ce limbaj poetic bogat!

Frații mei pro-europeni
au înțeles ironia
și și-au arătat aprecierile.

Câțiva din tabăra lui i-au scris:
„adevărat”, „corect”, „bravo”,
„felicitări, ține-o tot așa”,
„cât de actual”
și alte lozinci cretinoide.

Am scris eu un poem
adevărat, drept replică,
așa, mai mult în joacă
și mi-au ieșit niște metafore...!
Dacă mai lucrez puțin
la imagistică, aș putea
să-l postez pe poezie.ro,
dar nu sufăr atât de mult de mine.

Un rusofil cu pretenții de intelectual
(poate se afla-n plin delir georgist),
mi-a spus că am bășit
o odă mucușoroșistă.

– Știi tu ce e aia odă, păduche?

„Lasă-i, frate, că le dai prea greu,
ei știu doar Cățeluș cu părul creț. :))”,
mi-a scris prietenul și mentorul meu,
cel mai deștept și amuzant
polițist, Marian Godină.