Èšara mea, te simt departe,
ca un vis ce nu mai vine.
Îmi rămân în gânduri toate
nopțile ce-au ars în tine.

Case vechi, cu porți închise,
plâng pe drumuri fără pas,
iar câmpia ta întinsă
doarme-n liniște, uitată azi.

Mi-e dor, dar dorul doare,
nu găsesc cuvânt să-l spun.
Patrie, ești ca o mamă
ce-a rămas singură-n drum.