ai apărut la fix în destinul meu
numai că întârzierea e cea care
citește mai clar în cărți de tarot

ne-am cunoscut senzual
când mi-am tranşat brațul
cu briceagul tău de buzunar
mi-ai devenit rană adoptivă
te-am numit sens
dar când am căzut cel mai rău
n-ai vrut să-mi fii plasă
ci manual de mers

două busole dezorientate
care o vreme arătau același nord
unde sau cum să ne îndreptăm

îți pun ție ecusonul de poștăriță
și pornești cu două plicuri fără adresă
le trimiți cu drag dar către cine

iubirea ta intermitentă
îmi devora acasă bateria
ca un neon roșu de senzații
clipocind aiurea în miez de zi

habar n-ai să calci
iar costumele de supererou
atârnau prea greu pe umerașe

îmbrățișările tale luceau
ca vitrinele după sărbători
cu nimic de vânzare
doar cutii goale de sărut

veneai de la serviciu cu ruÅŸine
risipită pe monede
fără răbdare sau chibrituri

ne-ai aprins cu artificii pentru adulți
ca să ne stingem brusc
într-un pahar de busuioacă demidulce
fiindcă ştiu ce să-ți iau de băut
doar când ținem toastul la urmă

de acum poți să-mi spargi de cap
fiecare sticlă în care îți fermentezi tăcerea
că mi-am promis pe cioburi
să nu mai calc desculț prin mine

și totuși nu pot uita
cât de frumoasă te-am lăsat
țineai în mână un dop de plută
și-ai vrut să-l pui la loc
înainte să se verse marea