fac aceleași mișcări, ca de obicei
mă uit pe fereastră, - plouă,
lumea pare înțepenită,
- să te văd, las pleoapele să cadă
ca frunzele toamnei îngreunate de stropi,

un vultur mă invită să zbor

totul e putred și gol,
nimic nu mă mișcă, nu mă-ncântă, nu mă umple,
în afară de vocea ta, chipul tău, căldura ta, durerea din palme, de inima tristă, cuvintele, suflarea ta, șoaptele-mi mângâie urechea, îmi inundă ființa ca un sculptor priceput gata să sfarme marmura, să iasă îngerii să mă ia de mână, să-mi spună: - hai copila mea, hai, să zburăm la cuib, vino la pieptul zdrobit de aer, vino,
a fost doar un vis,
începem din nou, - ține-te strâns de fiece pană,
a fost doar un vis