poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-07-08 | |
Privesc apusul, soarele
scăldat în valuri de aur, lumina ce se desface în mii de stele lichide. Îți amintești? Eram tineri, nisipul ne mângâia pașii, sandalele ușoare ne purtau pe plaja unui alt continent, unul îndepărtat care azi nu mai există. Dansai. Îţi plăcea să te învârteşti în cerc. Desculță, cu suflet liber. Valurile îți sărutau picioarele, apusul ne urmărea, ne ascundea, îşi aprindea în ochii noștri jarul. Cerul roșu oglindește doar o șoaptă, o iluzie, lumina amurgului se frânge în dor nestins. Durerea sună-n mine ca un ecou al clipei. Spartă, asemeni unui val fărâme. Apusul, un dans al umbrelor. O împletire a tinereții cu uitarea. Eu, doar o umbră. Tu, un vis târziu. Telefonul. Îl privesc – vibrează. -Alo? -Du-te dracu! Un du-te dracu dogit, străin şi totuşi atât de natural, rostit de-o voce rece, străină – vocea ta: „Copiii te așteaptă, facturile se adună, nu te mai poți ascunde după apusuri!” Mirosul algelor, cândva încântător acum doar putrezește în nări. Perechi plimbându-se pe lângă mal, întorc jenate capul. Stingher, în costumul alb cu cravată. Burghez. Mă ridic încet, resemnat, și pornesc înapoi spre viața banală, dar păstrez în suflet un ciob din apusul... Apusul! Un ac încins,cu care să-ţi înţepti din când în când sufletul scobind adânc pentru a scoate de acolo amintiri dureroase cum ţi-ai scoate punctele negre
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate