poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ De vorbă cu sufletul meu...
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-25 | |
oxygen
contururile noastre sunt din ce în ce mai puțin exacte. formele se schimbă, intrăm tot mai greu în haine. genurile noastre se oxidează. eu sunt tot mai puțin bărbat, tu tot mai puțin femeie. dar avem oxigen și asta ne face tot mai apropiați mai asemenea, ca două foi dintr-o carte udă care se imprimă una pe alta. ne transformăm zi de zi într-o ființă asexuată ca pămîntul, ca hidrogenul. suntem elementele apei, amestecate într-o nouă formulă, mai complexă, suntem o apă care arde complet, fără reziduuri. și degetele mele ard cu flacără, și degetele tale. și nu-i căldură ce rezultă din noi nici frig, ci un organism care există dincolo de procesul vieții. suspendat ca o idee într-un cap despărțit de corp, ca o particulă cu gravitație infinită care se resoarbe continuu. nu mai avem individualitate, nu mai exsistă imaginea noastră reflectată în culoare. ni se modifică organele, plămînii se preschimbă în ficat, inima ia locul genitalelor, creierul împinge sîngele în vene, pielea e noul organ al gîndirii. ne oxidăm și trupurile noastre dispar fără urme, suntem două formule care scriu aceeași lege cuantică. ochii noștri aruncați pe cer ca două perechi de patine care transformă ploaia într-o ființă mai complexă și mai efemeră decît organismul unui vis. suntem o linie continuă pe care s-au aliniat toate obiectele cosmice. cuvintele mele trec prin cuvintele tale întocmai cum un embrion trece prin toate etapele evoluției pînă își găsește forma. nu suntem o naștere. suntem oxidare. iar mințile noastre devin atît de simple ca un cod binar care conține toate informațiile și istoria celor care l-au folosit. noi oxidăm și vom numi aceasta modul nostru intim de a fi împreună. noi respirăm oxigen din sifoane goale, noi respirăm cînd plămînii noștri fac dragoste. laptele adormit nu se trezește întotdeauna. uneori moare în somn. ai un sentiment acut de acvaplanare pe vise, ninge cu tragedie sînzienele își arată sînii dar frumusețea lor e de sticlă, de bibelou și uimirea e șoaptă, ca o floare care se deschide pe întuneric. în seara asta tradițiile finale dispar, în seara asta, laptele adormit se trezește, iubirea ca o pradă. în seara asta desenezi valuri în deșert, în seara asta toate picturile învață mișcarea, învață mersul, se tînguie și ce frumusețe cînd fiecare odaliscă face dragoste cu o statuie cu un autoportret, cînd dejunul în iarbă întîlnește păsările măiastre cînd spațiul și timpul fac dragoste ca într-un maraton pentru viață. iubirea e ca o pradă, dar a prăda lipsit de respect e cum ai profana. tu ești pădurea mea languroasă în care vînez, în care adorm teama din ochii tăi, în care coșmarurile se transformă ca macul în opiu, cînd fanteziile cristalizează și te gîndești că ai tatuaje pe creier și asta te ajută să faci dragoste pe covoare zburătoare, pe bordura timpului și această imagine știe, spune că simbolurile tremură, ca picioarele idolilor de lut ai lui nietzsche, cînd circulăm ca în mit, din mine în tine și din tine în mine, ca de la pămînt în lună și înapoi. cînd viitorul devine trecut într-o fracțiune, cînd porți un tricou pe care scrie nemurire, cînd viața ta e legenda copiilor tăi, cînd în loc de stele se coc cireșele, cînd trupul meu ar muri și tu mi-ai lua sufletul la piept și l-ai hrăni, cu laptele tău adormit și laptele s-ar trezi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate