Mi-e dor să-ți caut flori în suflet
Și să mă pierd în ochii tăi;
Mi-e dor s-alerg și să visez
Că-ți regăsesc frumosul zîmbet.

Mi-e dor de parul tău - inele,
Mi-e dor să-l simt și să-l miros,
Să-l strîng în brațe și să-l plîng,
Să-mi umblu sufletul prin ele.

Mi-e dor să-ți strîng palma în palmă
Și degetele-ntr-ale mele;
Mi-e dor să mergem braț la braț....
Creație a minții mele.

Te-am construit să te iubesc,
Să-ți dăruiesc totul din mine
Ca să-l sădesc, să-nmugurească
Prin suferințele din tine.

Te-am venerat ca pe-o Icoană,
Ca pe o sfîntă între sfinti;
Ai fost nemărginirea mea....
Ți-am așezat pe cap, coroană

Dar ai plecat... S-a risipit
Toată suflarea ce ți-am dat
Și m-ai lăsat Îngenuncheat,
Să rătăcesc în infinit.

Eu voi pleca; mă risipesc.
Te rog să nu plîngi după mine
Dar de vei vrea, mă vei găsi
Unde copacii înfloresc.