poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-14 | | -1- Gândurile sunt uneori ca o muzică ajunsă la o intersecție unde lipsește dirijorul, singure trebuie să-și aleagă drumul, - spre viață, spre vis, spre o altă intersecție -, acolo, un dirijor mai ezitant provoacă un haos nemaivăzut, de nu mai știi dacă strada șerpuiește sub tine sau e doar vreo angoasă de care să te scuturi definitiv. -2-
Strada șerpuia sub tine. Te pierduseși la intersecția dintre lume și vis. Multe erau căile; ezitante, alegerile. Apoi, a apărut plaja de semne. Nu te mai recunoșteai: cearcănele de la ultimul nesomn, exuberanța din care n-ai avut nimic de câștigat, angoasa care-și dizolva în tine conținutul. Pe urmă, venea o stradă ca o venă injectată cu vis, un fel de paradis al forfotei spre care migrau viețuitoarele somnului. Foșnetele de-aici conviețuiau bine cu ignoranța într-un fel de tabel cu elemente disparate; zgomotele difuze făceau atmosferă pentru niște sugative impregnate până la refuz; din lateral, o fereastră îți zâmbea complice. Sigur mai era ceva. (Vocea nu-ți permite să improvizezi.) Nu-i necesar să scuturi visul ca pe un măr ca să-ți amintești de gravitație. Ajunseseși la capătul străzii. Trebuia să te-ntorci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate