poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-10 | |
Nu ți-am povestit, niciodată, până acum
Era frig, mergeam pe culoar și o femeie în vârstă își lăsase pisicile negre pe culoar Miroase a medicament, între noi, sunt de fapt zece tone de aspirină Și paracetamol pentru burtă Pe care trebuie să le preiau în stomacul meu strâmtorat dacă te întorci Pastile de ucis dragostea și de pus dragostea într-o sticlă cu gât Visez însă mult pălăria ta, de om matur Agăţată, ca mai demult, în cuiele cuierului, din hol, să le iei pe rând Ca şi cum ai regreta refuzul meu nedat La timp Din cauza dependenţelor Îmi e frig sub neoane, dacă se face noapte și nu ești Am slăbit... Dragostea îți stă însă în intestine ca un lichid visat barbar și tu ești bărbat Mult timp, te așteptam cu ochii uscați Apoi, m-am reîndrăgostit În mine, sunt atâtea povești care au trecut mai departe Un bal mascat în care eu te-am dat jos din cupeu Erai doar un paj Nu merită... Ce spuneți, doctore, mă mai iubiți, sunteți îndrăgostit Și acum de coastele mele, ca să le cizelați Cine sunteți, din ce oraș veniți Ah, din Sibiu... De atât de mult visez psihoterapia și aveam benevolă nevoie de ea Ca să cresc... E un fel de lichid amniotic, în care am plutit Dacă l-am iubit, foarte mult, pe acest om... Și vă mărturisesc, l-am iubit... Îmi aduc aminte culoarele strâmtorate și de pisicile negre scăpate din coșul de nuiele Și doamna aceea... Erau panicate ți se lipeau de picioare, cu cozile agățate chiar de picioare Și oare cine apuca Apoi m-am trecut într-o sală de bal... Se făcuse noapte, iar eu zăceam cu un pahar de șampanie, în mână Avea piciorușul ușor ciobit, îmi venea să protestez pentru că tot altceva era Pur și simplu perfect În sala de bal Apoi a apărut el, iar eu m-am făcut nevăzută Am fugit M-am urcat înapoi în cupeu, cu picioarele pisicii la mine în brațe Nu erau rupte Eu cred că amețisem puțin O clipă mi-a fost frică că poate sunt urâtă la fel ca această pisică Era neagră Apoi, mi-a venit să biciuiesc animalul, pentru că suferise, și el Să îl salvez cumva, din fața oricărui bici Dă-mi mai bine, vizitiule, sticlele unei case așa ca sala de bal Picioarele mele sunt ale ei, salvez eu pisica, nu da, în ea Nu a înțeles, nu știu ce voia de la mine, încă, doctore Nu bateți pisica cu bicele! Și am plecat din acel loc, m-am mutat într-un alt oraș Cupeurile nu îmi plac Picioarele de pisică îmi mulțumesc tocmai miercuri Însă Înțelegi Sălile de vals nu te plac Fără să te fi înțeles, iubitul meu, vreodată...!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate