lumina asta indirectă e ca un băţ de chibrit
de fiecare dată când încerc să-l aprind la capăt
se rupe de la jumătate
de fiecare dată mă lasă cu ţigarea neaprinsă
mereu mă plictisesc încercând
la fel și dragostea
pucioasă umedă
mereu te rupi de la jumătate și fugi în cercuri indiscrete
fără cap
până când iei foc și începi să cauți o femeie cu care să fumezi
merită să aprinzi cercul din zare pentru o femeie
doamnele nu sunt ca ţigările
ele ştiu să aprindă un chibrit fără să-l rupă
te rulează cu ceva verde și tu rămâi doar tutun umed
din ce-ai fost odată nicotină
te apucă cu degetele lor subţiri și unghii colorate
te aşează cumva să pari ca un filtru
ca un băţ de chibrit din scrum
inutil și consumat
femeile nu sunt ca ţigările
ele ştiu să aprindă un chibrit fără să-l rupă
știu ele doamnele să fumeze