poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 654 .



La nesfârșit
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [carmen ]

2020-04-24  |     | 



Bătrânii își scriu testamentele, copiii privesc triști de la geamuri
O lume care pare că nu mai există, nu se mai aud țipete, mingi, tramvaie
Muțenia e spartă doar de sunetul alarmant al ambulanțelor
Timpul nu mai curge, s-a încurcat și s-a încolăcit ca un șarpe insidios
Își mușcă propria coadă, zilele nu se mai numără calendaristic
Ci doar în întrebări: Cât mai e? Cât mai ține?
Fiecare om e propriul lui ceas, nu mai avem nevoie de niciun fel de măsurători
Arestații la domiciliu nu au de ce să se plângă este o sentință pentru toată planeta
Suntem deodată egali cu regi și regine, cu prinți, hoți și cerșetori
Virusul ne-a aliniat dumnezeiește. Vine o zi când camera ca un stomac gol
Înghite și înghite, zi după zi, fără nicio regulă, cu sau fără mine
Copilul, cărțile, canarii, pisica, tacâmurile, aerul în loc de salivă
Ajută la mestecarea acestor lucruri, mă pot trezi cine știe cum
Cu ce fel apucături, că zbor, miorlăi sau scâșnesc, sunt prin fiecare
Și fiecare și-a pus amprenta pe mine, limbile sunt încurcate, chipurile
Mașina de tocat își vede de treabă, singura ființă vie de aici care macină
Fără încetare. Fără încetare. La nesfârșit
La fel cum garoul strânge mâna și venele se văd cum pulsează
Și prin mine se vede cu atât mai mult cu cât pereții mă strâng
Ies din nou pe balcon și privesc iarăși strada, vecinii-mi fac cu mâna
Chiar dacă nu mă cunosc, le fac și eu semn: Sunt în viață!
Un stol de păsări nu se hotărăște unde să se așeze
Copacii înfloriți pe care nu-i pot atinge își prelungesc umbrele
Până la mine, pe ele le pot atinge... începe o nouă zi


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!