1.

Vorbiti mai încet
Cine vrea să vă audă
Vă aude şi dacă tăceţi

Între peceţi pe pereţi
Aflăm ajutor, la vreme potrivită
Apropiindu-ne de Tronul Harului
În Y-grecul din secţiunea paharului

2.

vrei, nu vrei
titirezul s-a oprit
chiar în pipa lui Magritte

pipa, ca o locomotivă
a făcut câteva rotocoale de fum
unul s-a oprit pe capul povestitoarei
altul pe capul poetului
şi celelalte
s-au adunat într-o ceată
care s-a pierdut în ceaţă...

3.

Puiul de câine păzeşte
un arici şi o felie de pâine

hai, hui, pe tărâmul acestui pui
în acord de cord
pe direcţia Nord

şi dacă crezi că am spus totul
să ştii că suntem doar la început
când încă n-a început să cânte pruncul mut

4.

aici poate şi orbul să vadă
urmele gloanţelor din Piaţa Universităţii
strigătul: Veniţi cu noi! Vom muri şi vom fi liberi!
face încă ecou cu strigătul fratelui meu
pe peronul Gării de Nord
în permanenţa acordului de cord
potrivit cu corzile chitarei tale
întinse pe trupul cerului
care vibrează de stele

5.

uşile s-au deschis
noi ne-am apucat de pictură şi scris
tu povesteai din ce-ţi aduceai aminte
şi te bucurai şi uneori lăcrimai
mai ales atunci
când îţi aduceai aminte
de herghelia de cai
şi de Dorra

6.

hai că avem treabă
cocoşul a cântat de trei ori
pescăruşul face deja rotocoale
pe Strada Răscoalei
care dă-n Eminescu de la Arad
la intersecţia cu Eminescu din Constanţa
unde şi-au tras marinarii o cârciumioară
întâlnindu-se când se întorc din voiaj
refăcând acordajul ţărmului în triaj


dincolo de cuvinte şi de zile
sau dincoace de ele, dacă vrei
stă viaţa noastră, între pisici şi căţei
cu locurile, cu faptele şi cu oamenii lor
nu de puţine ori, cu porumbei, cu pescăruşi şi cu ciori
cu răţuşte sălbatice şi zburătoare, cu lebede şi cu cocostârgi
cu lacuri, cu păduri şi cu marea
cu muntele şi cu zarea

7.

stăm noi de vorbă-n dodii
jucându-ne cu bumbii şi cu sâmburii de rodii
de struguri, caise, mere, pere şi prune
ca ardeleanul care se respectă
gustând câte-o tărie cu pălărie
de sar capacele de la caseta cu bijuterii
cu mărgele de sticlă şi scrisori cu nostalgii

motivele florale pe lada de zestre
mă plimbă din nou prin poveste
trecând pe la Hanul cu Tei
din inima Bucureştiului
pe la ceasul de la Universitate
şi nu-n ultimul rând pe la seminarul
cu carul de manuscrise
lăsate de-a valma
de ultima mineriadă

8.


Acesta este al 7-lea anotimp
Trebuie să-ţi spun că nu-i ultimul
Nici penultimul, ci este antepenultimul
Pentru că-n realitate, aşa cum sunt numite 9 fericiri
La fiecare din ele există un anotimp al fericirii
Poate zici că-i nepotrivit să-ţi vorbesc acum
Despre fericire şi despre iubire
Dacă aşa vrea inima mea
Cum să mă contrez cu Ea
Cea care ştie
Pe plaja cu suflete
Să le încânte
Cu cântecul mărilor şi-al oceanelor
Din descântecul plajelor
În visul viselor


9.

O ştii tu pe doamna Carmen Irineu
Florăreasa născută-n Ineu
Măritată-n Voivodeni cu Florea lui Trilei?

Carmen a oprit timpul în loc
Eu am intrat în joc


Da. Pe plaja mea cu suflet
Urmele noi sunt de la ea
Care-a venit ieri cu Dorra
Căţeaua noastră de suflet
Cu ele-au venit valurile zilei
Îngropate-n nisip
Ca şi când
N-ar fi fost niciodată nimic
Stau întâmplările pe marginea zilei
De dimineaţă tare, cu mult înainte de răsăritul soarelui
Clipa lungă aşteaptă ecoul tăcerii dintâi

10.

Cronica ta sună ca o pălincă
E tare şi bună pentru că-i de prună
"Geamandura face valuri
Luna dă cu capu - n maluri"
Valurile-şi înspumează creasta
Şi cu asta, basta
Spălăm bine mânuţele
Că-i la ordinea zilei
Să le spălăm până la coate
Să mâncăm cât mai puţin
Dar să bem pe săturate
Cu prietenii şi familia
De la distanţă

11.

Îţi aduci aminte când
De Sfântul Ioan,
În atelierul meu de pictură
Venea lumea, cu mic, cu mare
Şi ne bucura Sfântul pe fiecare
Relegam prieteniile
Făceam noduri noi
Petrecerea ţinea până joi...

Dacă aş putea picta primăvara
Aş picta o florăreasă-mireasă
Şi-un flaşnetar cu papagal şi măgar
Pe o cărare cu pătrăţele
Ca o tablă de şah