astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au așezat în juru-mi și am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde și o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
și le-am măsurat cosițele
până când ele și toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărșăluiau prin viața-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om și un poem nu este egal cu un om și cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
și se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ți s-a oprit în gene și nu mai poate înainta decât exact așa cum spune un mare campion escaladând un mușuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile își fac provizii pentru suflet
te odihnești puțin
îți tragi sufletul la perfectul simplu
pentru a nu fi uitată vechimea descălecării de pe cal a legiunii a cincea
EBRAICA
dar dacă nu au venit să ne păzească pe cai
dacă au venitără pe jos și dacă nu au venit să ne păzească deloc
ci au venit mai curând să ne fure
istoricii au anumite documente știm asta noi știm asta
și uneori la lumina stelelor din adolescență scoatem la iveală rezervele
de stilou
de parfum
de femeie
de cioburi
de inscripții
de bello-dacico
știm unde se află noi știm unde se află
ni le-a arătat un imperiu când era o zi de retragere
într-o noapte de o mie de ani
eram cu șeherezada
nu-mi cereți amănunte
eu aveam treabă cu felul în care ea îi compunea povestiri lui borges
marele sultan al literaturii care voia s-o decapiteze
de aceea eu viteaz pînă la călcîiul lui achile
m-am pus la pândă să-i fur capul șeherezadei pentru a nu-l lăsa patagonezilor
care nu se pricep decât la vite cum să le taie capul
un poem de borges este un poem de borges
o povestire a șeherezadei îți dă dreptul să respiri
să inspiri futurist ca madonna ori ca la maglavit
eu nu știu de fapt cum se respiră la maglavit
cred că mai curând îți ții respirația
te faci una cu pământul
DUMNEZEU INTRÄ‚ ÃŽN TINE
PE LOCUL RĂMAS GOL ÎNTRE TINE ȘI LUME
SE CLĂDEȘTE O BISERICĂ
o mănastire de pomenire cum n-a mai fost altă
era o noapte de vară și mi se ceruse să rescriu istoria lumii
prietenii mei se așezară-n cerc
eu i-am așezat în sferă
apoi în cer
ei m-au izbit de pământ cu o critică literară
eu m-am șers pe mâini cu prosopul pe care mi l-a aruncat shakespeare
îndrăgostit de regină așa cum scrie în volumul 33 de mii din shakespearologie
așa spun și eu
prosopul acela e divin
e al unui mare boxer
am observat că în pauze mohammed ali îl utiliza
pentru satisfacția publicului în delir
ceea ce m-a marcat pe mine a fost antrenamentul lui dintr-o pădure de sequoia
a tăiat copaci și a câștigat atât de multe titluri mondiale
mărturisesc că am fost un pic invidios n-am fost niciodată în ring
să mă bat cu el și să-i fur toporul cu care a defrișat o pădure de seqouia
ce-aș fi făcut cu atâta verdeață aș fi scris o ce-aș mai fi scris viitorul
sunt inventatorul poemelor gen sequoia
homer nu s-a plimbat niciodată printr-o astfel de pădure lunatecă
nu era orb
noi suntem chiorii lui
îl citim și nu-l vedem bine
ne trebuie un telescop cel mai perfect telescop
cu mult peste puterea sistemului solar
numai așa am putea înțelege cu adevărat cum se văd
de dincolo de sistemul solar
profeții
nu-i mai enumăr
vocea lor metalică străbate undele gamma
și sparge dronele amplasate pe direcția atomică a sufletului
mi-e foarte dor de ceva
de un singur lucru poate insuficient definit
o definiție a luminii în poezie încă nu există
lumina emanată de vocale și de consoane dintr-un poem transmodernist
n-a ajuns la noi
consoana s consoana z și alte consoane specifice planetei ori sateliților de pe saturn și de pe jupiter adevărata muzică a sferelor descrisă de pitagora în singura carte scrisă de el după întoaercerea din egipt de printre caldei cartea se găsește în anticariatul de pe lăpușneanu
nu vă fie frică nu vă decapitează doar încetinește moartea tehuie
apoi mai îmi este dor de ceva foarte bine definit
o vorbire dintre umberto eco și borges până înspre ora cinci dimineața
despre starea infinită a narațiunii de fum
șeherezada mă iubește
m-a luat de mână
mi-a pus palma în palma ei dumnezeie
mi-a dus mâna înspre chip
chip de carne de lut oase vibrând de dorință
m-a rugat să nu-i tai capul s-o mai iert
nu sunt eu sultanul ei
ci doar efemerul năprasnicul ei vis despre mine
și eu o iubesc
pentru ea numai pentru ea am citit toate bibliotecile lumii
atât