poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-12 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea *Mamei mele, care ne unea pe toți cântând la pianul ei vechi.* Era-n sufragerie, dintâi, era în blânda odaie-a celor șase: Maria, Augustin, Vicente, Milagritos, Josefa, Rafael. De-acolo vin spre iarna de-aici, din depărtare, pierduți aproape, dispăruții mei, frații mei morți nainte s-ajungă vârsta mea: de-acolo-mi vin aceste acorduri ca de apă, și tot de-acolo-mi vine acum această creangă, smulsă de vânt din crângul bântuit, ce azi, în văl de lacrimi, m-apropie de voi prin amintirea unor mâini care-au fost odată. Apoi, era-n odaia din colț, și în penumbră, nu în sufrageria celor șase, departe – și aproape de voi – ce mă simțeați pierdut ca pentru totdeauna-n viață; era târziu, foarte târziu când visul vestea sosirea lui, și un acord de apă, și-o creangă nocturnă, și o briză, o dragoste-o durere mă unea cu voi atât de blând, prin mâinile-ostenite ce-au murit. Și e departe-acum, mai departe, în exil, departe e de sufragerie, de colțul în penumbră al sălii; ești acum aici, înfrigurat, cu inima străpunsă de iarnă, cu Maria, Vincente, Milagritos, Josefa, Augustin – și Rafael, al șaselea, se-ntoarce prin creangă, prin iubire, prin mare și durere prin mâinile ce-au fost, și ce le plâng. Traducere Veronica Porumbacu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate