Din scrumul viselor ce le-ai avut
Și lacrima ta risipită-n vânt
Se naște visul tău de la-nceput
Speranța că iubirile mai sunt!

Și efemerul nu dispărut...!

Iar sufletu-ți trecut prin toate
Secat de lacrimi și suspin
Resuscitat,simte că poate
Să spere-n clipele ce vin

La aripi noi descătușate...!

Apusul se transformă-n răsărit
Și visele renasc din propria cenușă
Iar efemerul altadată mistuit
Întredeschide-a sufletului ușă

Speranței care nu-asfințit...!