poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-13 | |
spunea că aștepta ca ea
să dea cu piciorul acelui trecut, și adăuga aici două observații, că trebuie să zîmbim mai des, îi face pe oameni să răsufle atît de ușurați, și că acel trecut era scaunul pe care el stătea în picioare cu ștreangul prezentului de gît. căutase, spunea, fericirea micronică strecurată oriunde se putea strecura, în crăpăturile din pînza ecranului pe care ni se proiectau peisaje dumnezeiești și avioane apărînd pe deasupra copacilor în fiecare minut precum cornetele trase de băieți în sus un trecut în care ți se părea adesea în timp ce scoteai gunoiul, în timp ce mestecai în grabă, că relația noastră cu lumea poate fi încă rescrisă, că nu a fost clarificat felul în care lumea e sîngele nostru și noi sîngele acestei lumi că totul poate fi așezat pe un jgheab mai rapid, mai neted uneori corporalitatea lumii ajungea la tine ocolindu-ți simțurile, lumea împielițată, deschizi ușa și acolo sunt pluto cu venus, marte cu uranus fericirea micronică putea cuprinde în gheara ei teritoriul cu mult mai mare al inimii, asuprindu-l într-un mod strigător la cer dar nu învățase nimic din asta, spunea. dragostea acționase cinstit și nicio clipă nu pretinsese că nu va produce efecte secundare, a căror gravitate nu putea totuși să nu-ți stîrnească admirația noi doi nu ne-am iubit niciodată n-am trăit niciodată împreună n-am fost niciodată singuri împreună; s-a făcut seară pe ecran iar pe cîmp au pornit sute de stropitori de la distanța asta jeturile lor de apă par nemișcate. noi doi n-am fost niciodată unul lîngă altul n-am vorbit niciodată unul cu altul nu ne-am cunoscut niciodată noi doi n-am existat niciodată; dovedindu-se pînă la urmă că ceea ce vedem este un documentar despre un petrolier avariat în mijlocul oceanului, din care se scurg sute de mii de tone de apa vieții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate