Pricina de a fi în tine-nvață
Secundele în slava ta le suie
Și trăitor în starea de statuie
Tăcere-i în interior de viață.

Iar cu frumosul chiar de vorba nu e,
Trezește încă roua-n dimineață
Ca de pe gură să-ți culeg dulceață
Și să te bat pe crucea mea în cuie.

Divinitatea jerfa s-o primească
Din văzul nostru-ascundă pe-a muri
Și tinerețea-n noi să primenească.

Dar doar Sfârșit te poate lămuri,
E lege din străbuni, dumnezeiască:
Lumesc, clepsidra nu se va mări.