poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-10 | |
eu n-am știut că vouă încă
vă mai pasă altfel aș fi venit la voi dis-de-dimineață chiar și cu ultimul cuvânt pe care l-aș mai fi găsit în mine – strangulat sau rebel – ascuns bine de privirile celorlalți ca și pasul cenzurat forfotei străzii prin decrete neoficiale ca și ochiul privindu-se pe sine în contemplarea-i nevinovată după o cortină translucidă ... ultimul cuvânt pe care l-aș fi aruncat suav pe creștetul inimii voastre și de acolo el negreșit s-ar fi multiplicat la nesfârșit în toate poemele scrise și nescrise aș fi venit cu freamătul pădurii de foioase sau cu infinitezimala celulă a strigătului oropsit în adâncuri exilat acolo și așteptând propria înviere și l-aș fi făcut chiot de fericire verde lovindu-se în zborul de aici către mai sus de aripa fermecată a păsării măiastre născând curcubee ale regăsirii și ale nerenunțării ție ți-aș fi cumpărat o rochie albă țesută în zori de zi cu fir de praf de stele ție ți-aș fi ridicat geana și ți-aș fi preschimbat lacrima sărată în maree și-n poveste albastră cu răsfrângeri de lună în ape-licurici ție ți-aș fi frământat o pâine mare-mare albă-albă pufoasă-pufoasă coaptă în cuptorul mirosind a levănțică nepătată iar ție, în sfârșit ție, ți-aș fi pus pe frunte inelul de logodnă cu diademă te-aș fi strigat cu toată nerăbdarea mea puerilă și fantastică și tu m-ai fi auzit... negreșit mi-aș fi zvârlit picioarele în puful trandafiriu al mărăcinilor și al neopreliștilor ... în făina de catifea a țărânii amestecate cu ploaia sfântului ilie năprasnic lovind cu biciul din caru-i de foc pe care chiar l-am văzut odată demult când mâncam o felie zemoasă de pepene roșu cu miros de cer la răsărit mi-aș fi schimbat numele pe un dram de eter sau pe o bucată de frunză fragedă cu gust divin în salata de vară și nu mi-ar fi părut deloc rău m-aș fi făcut una cu pământul sfântul mi-aș fi croit aripi de icar și m-aș fi înălțat până la cer și înapoi întorcându-mă doar pentru a zbura mereu cu tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate