poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-21 | | viziunea lui thomas carlyle din cultul eroilor nu este aplicabilă la lumea noastră frigul din miezul verii are o singură justificare întotdeauna când vine solstițiul de vară și se așează peste noi ca o umbră a binelui etic se metamorfozează corupția îmi spun fă economie de timp și risipă de spirit oricând poți fi întrebat cum au murit toți cei despre care știi de aceea seară de seară în loc să-mi văd de ale mele mă prefac a mă uita la televizor cum cei mai inteligenți analiști dezbat faptele reprobabile ale semenilor reprobabili scriind probabil cel mai vandabil tratat despre corupție despre lumea hidoasă a binelui machiavelic uneori vă rog să mă credeți NU MAI AM PUTERE SÃ SUSÞIN PE UMERI SPIRITUL UNIVERSULUI așezat în fotoliu profund absent sau foarte înflăcărat constat că ADEVÃRUL N-A FOST PUS ÎN DISCUÞIE singurele voci pe care le mai aud aparțin nevestelor de interlopi plecați să-și facă treaba seamănă izbitor cu vocile de la televizor cu singura deosebire că strigătele de afară își plimbă câinele și latră fără să muște ca și cum ar solicita de urgență ieșirea din mizerie dreptul firesc la bunăstare sumele princiare creionate pe tabla electronică îmi amintesc de o rudă foarte bogată aproape centenară când vei citi testamentul vei putea să revendici până la nouăzeci de străzi din oraș de la gară și până aproape de capătul orașului totuși te rog să-mi îndeplinești și ultima dorință primește să ai grijă de cavoul familiei iar dacă ți se pare bizar donează-l altora care nu știu cum au murit mai mult prin războaie cei care fac parte din patrimoniul anonim al umanității o zi am mers și am căutat cavoul familiei de pe o schemă curbilinie desenată de ruda mea foarte bogată care nu mai trecuse prin cimitirul orașului de o jumătate de secol am chemat groparii administratorul urmașul celui care scrijelește cu dalta literele preotul cu registrul trunchiat NIMENI NU AUZISE DE CEI PE CARE-I CÃUTAM peste morți veniseră alți morți și le luaseră locul morții din primul război mondial predaseră ștafeta morților din cel de-al doilea război mondial crucile de lemn fuseseră înlocuite cu cruci de piatră crucile de piatră au dispărut probabil devenind piatră de temelie pentru victoria socialismului ciudat spunea mătușa mea aproape centenară au fost eroi pentru că au murit CA PROȘTII un an de zile am spălat haine de soldat pătate de sânge și acum îmi spui că nu mai există nici morții nici crucile nici locul de veci nu mai este tata nu mai este mama nu mai sunt frații MÃCAR DE-AR FI MURIT PRINTRE STRÃINI
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate