poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2177 .



p.s
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [a.a.a ]

2014-03-17  |     | 



Galbenul meu umple elegant sicriul,
la picioarele-mi legate
un șobolan alb-negru așteaptă
încuviințarea viilor.

Rămașii mă vorbesc de bine,
plini de teamă și respect,
de parcă aș fi făcut ceva important;
unii mai apropiați mă citesc
și-mi pun în gură idei mult prea profunde,
alții tac, ascultându-mi
părul și unghiile.

Am steme pe ochi,
nu disting între glasul ud de mamă și iubită;
în copacul care mă îmbracă,
pipăi un fulger, un călător,
un sărut.

Chiar dacă aș fi vrut să mai iubesc,
simt între palme un viscol împăcat;
încep să uit,
mă golesc de mine ca un stilou de cerneală,
nimicul se lărgește cât să mă cuprindă,
și numai și numai acum
aș vrea liniște.

Și ea vine,
vine la timp, când șobolanului tocmai i-au dat aripile
și se înalță prin aerul gri cu o pungă în gheare,
tot mai cândva,
tot mai cumva,
tot mai nicăieri.

Variantă:

Galbenul umple elegant sicriul,
la picioarele-mi legate
un șobolan alb-negru așteaptă
încuviințarea viilor.

Rămașii mă vorbesc de bine,
plini de teamă și respect,
de parcă am reușit ceva important;
unii mai apropiați mă citesc
și-mi pun în gură idei mult prea profunde,
alții tac, ascultându-mi
părul și unghiile.

Am vulturi pe ochi,
nu disting între glasul ud de mamă și iubită;
în copacul care mă îmbracă,
pipăi un fulger, un călător,
un sărut.

Chiar dacă aș fi vrut să mai iubesc,
simt între palme un viscol împăcat;
încep să uit,
mă golesc de mine ca un stilou de cuvinte,
pâlnia neagră mă cuprinde prietenos,
și numai și numai acum
aș vrea liniște.

Și ea vine,
vine la timp,
când șobolanului tocmai i-au dat aripile

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!