NEGRU




[ VIII ]





Departe mai erai, strângând singurătăți
Cu floarea de cais - făptura-ți dragă
Ce zâmbet dulce... parcă să-ți atragă
Doar cu umbra-i - și frânte jumătăți
Din neagra-ți lume, ascunse strâmbătăți,
Amare gânduri, patimi, să-ți sustragă,
Cu ochii de jais, în lumea-i neagră,
Doar ca să guști... măcar o vreme, libertăți...
O, iată cum te află-n sânul lumii,
Cu dor, de te privește, îmbujorată,
Când zâmbetul de floare, ți-l arată!
Și parcă vântul îți șoptește: "Te ador!",
Iar tu... plutești, pe valurile vremii
Gustând cu poftă... o lacrimă sărată...






ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"