între zidurile imbracate de plante epifite
dincolo de vocabularul matasii din perdele
ești ca o sculptura din piatra de var Katia
în hipocampus ai suspendată noaptea

cerul pare perforat de ramificatii electrice
tu conduci masina jubilam pe drumul spre munte
în câteva minute teroarea metamorfozează
intr-un impact care imi metalizeaza trupul

între țesuturile noastre neurologice
raman pelicule de optimism și dragoste
deschide fereastra deschide fereastra Katia
pentru sora ta- fluturele ochi de păun.