N-aș avea portretul tău..
și tămâia se răspândea în aer,
cam împinsă de o mișcare indusă,
eu, abureala, faruri cu xenon,
vălul se rupea
și tu machiată pe un fir de geam,
nr. 42,
pe ce canal
trebuie să navigăm?..
Licurici și fulgi de stele
care satură plantația,
cu degetul trasând Carul și Orion,
absorbit în dishdasha mea
a omului din deșert,
Lebăda și Leul,
un demiurg întins spre scara aceea cu fusceli,
temându-mă de ultima treaptă
și de orgoliul meu.