poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-04 | |
PE FLUVIUL LETHEI…
Momit, ademenit de frumusețea ta , tu mi-ai capturat sufletul poate doar din greșeală sau poate, pentru a-l adăuga colecției tale de astfel de trofee… Apoi, i-ai dat drumul ca unui prizonier neînsemnat într-o pirogă dusă de vânt ca într-un sicriu - fără merinde de drum lung, la miezul nopții sub stele, și l-ai lăsat să plutească în bătaia vântului departe, în uitare, pe apele Lethei… Astfel, trupul meu, precum un tabernacul rămas gol, aici, în sat - precum o casă părăsită din care lipsește chiriașul se dărâmă încetul cu încetul de singurătate în țipătul buhelor care s-au cuibărit în ea FLORI DE SALCÂMI Se dedică maestrului Vasile Andru, un iubitor al mierii de salcâm și al mierii cerești… Eu umblu ca un nenăscut viu, mai tot timpul anului. Eu nu port inima în piept: inima mea e răspândită în florile de salcâmi! Mă nasc si mor, odata cu ele: atâta durează viața mea într-un an!... Fac ritualuri să grăbesc înflorirea sacâmilor, acestor zei vegetali, ca niște galaxii crescute din pământ la mine, in fundul gradinii, noaptea, și ritualuri să încetineasca trecerea timpului când sunt în floare!... Preotul satului oficiază ceremonii- mă recăsătoreste cu florile de salcâm în fiecare an: amintirile îmbraca din nou, sub lună, rochia de mireasă brodată din flori de salcâmi! …Care apoi se scutură formând din nou un giulgiu alb… Dar cine crucifică, florile de salcâmi în fiecare an, cine bate în cuie florile de salcâm în care e răspândit sufletul meu?... Și totuși, ele înviaza în fiecare primavară, din nou, după scripturi... UN SINGUR COMUTATOR De la un singur comutator învârtit de mâna ei , neatentă, ori indiferentă, sau de mâna mea, disperată, se pot stinge dintr-o dată toate constelațiile, ferestrele colibelor, și ecranul telefonului mobil la care răspunde mereu robotul!... Numai de la un singur comutator general poți usca smicelele de vâsc veșnic verzi din care-ți împleteam coroniță, poți opri chiar brațele morii de vânt de la marginea satului, cu toate că nu funcționează electric și pot face să putrezească doar într-o clipită lotca ce încă te mai așteaptă priponită de salcie sub Ursa Mare!... UMBRA Tu ai călcat cu tocurile ascuțite de la pantofi peste umbra mea, atât de indiferentă: fără s-o observi măcar!... Iar umbra mea a rămas acolo zbătându-se de durere și de singurătate!... Până în noapte a rămas țipând în urma ta, fără glas! Iar tu nici n-ai știut, măcar!... Umbra mea rănită, a rămas acolo , zbătându-se, și câinii nopții o sfâșiau și o lătrau sub lună!… A rămas acolo, muribundă în urma ta, scurgându-se de sânge, strigându-te fără glas cu o ultimă zvâcnire în noapte!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate