țigara ta fumegă încă
în scrumiera de lut a trupului meu gust de toamnă

la camera în care ploile își pun straie cernite
ferestre către mine își atârnă cercei la urechi
mie îmi atârnă zilele
a neputință
pe muchii de soartă

se umple aerul de urmele tale
urme de adevăruri fardate
de zâmbete fără călăuză
de cavaleri apocaliptici
capete de pod fără ape și fără șine de tren
ceasuri dezmembrate ce strigă a singurătăți de cuc
și bilete către iad
doar dus
(pe timp de criză n-avem bani de circuite turistice)