poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-20 | |
Cartea Poemelor
*** 7 *** Iar soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag Zilele…trec, Anii, se duc… Pământul, ce acuma-i sterp, Mâine, freamătă-n belșug; Izvorașul cela micu’, Azi, și-a face-un firișor, Pe-acolo, printre pietrele mărunte Iară vântu’ Suflă-ncetișor, Pe fața ta, când lacrimile-ți danțează, Jucaușe… Suflete, Intr-o zi de mâine, Nu cădea in pragu’ cela înghețat Al disperării… Ia aminte La tot ce se întamplă-n juru’ tău Și nu da nimic, uitării… C-așa e soarta, dragul meu… Te va desparte, mai mereu, D-un suflet drag; Da’ colo, în câmp de luptă, De răzbați, Cândva, De vei fi vrednic, Îl vei vedea… Pe Dumnezeu… Și te va ocroti mereu; Lacrima, El, ți-o va șterge, Pentru… totdeauna… Atât e omu’: (Iară palma, se apleca, Lua nisip Și să se scurgă, De îndată, Îl lasă… Iar in ea… Sclipind… Ramase doar un grăunte… Miiiiiiic… Atât de mic, Incât… De-abia… Se distingea) … Iar asta-i slăbiciunea sa: (Și-ndată, palma… Către focu’ cela aprig, Se îndreaptă… Între degete, ardeau tăciunii Pân’ se sfarmă… Apoi, cu cealaltă mână, Þinută in cauș, Lua doar… apa, De-o vărsa-ntr-o clipă, Când la gura-i, însetată, Ș-o ridica) … C-așa e soarta, De va să-ți ia Ce ț-o fi mai drag… Ah… Suflete… Oare nu știi că Viața, E dincolo de asta Și vei da Morții, corpul tău, Iar sufletu-ți de-ndată Un înger va să-l ducă Spre Închinare, La Dumnezeu, Ce-i Creatorul tău?! Slăbit, mai sunt… Și nici măcar n-agiunsei La capăt de drum; Nici măcar… nu m-odihnii de-ajuns, Șăzând pe acea piatră a vremii, Ca să mă văd căindu-mă și chemând De la Cel Prea Înalt, agiutor, Când totu î-n abur și fum… Iar soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag, Fie că ești mamă ș-azi ții fiica muribundă În brațele ce o-ncongiură parcă-n zadar, cu drag, Fie că ești tată și mâine ț-ai mângâia fiul, Când din ochi, i se duce lumina plăpândă, Și-n ghearele morții, visele-l trag, Fie că ești frate, De-ți conduci surioara, pe ultimul drum, Regretând, pentru o clipă, că de familie, plângând, S-a desparte, Fie c-ai fi soră, iară veste de viață, N-ai să mai ai de la vreo rudă de sânge Cu care… copilăriși, plină de viață Și care acuma, în clipa de față, S-ar stinge, Fie că ești copil și-ți îngropi, rând pe rând, Pe cei ce te-o crescut Ani de-a rându’, cătând pe poteci, să le afli umbrele, În locurile dragi, în care se uitau către Ceru’ Nalt, oftând… Ș-ai vrea să-i întorci, în clipa în care tu, te-ai născut, Vrând să-i revezi, bucuroși, Fie ca ieri erai soție, Drăgăstoasă, încă din prag, sărindu-i în brațe Celui pentru care azi i-ai datora văduvia, Ș-ai vrea… să-i faci ceva, numa’ să-nvie, Să nu mai știe nici unu’, nici altu’, de moarte, Ca să spui intr-o zi de mâine: “Imbrățișat-am amândoi, ca un suflet, bucuria”, Fie că ești soțul ce tremură Lângă bolnava-ți soție, ce trage să-ti moară în brațe Și-o lacrimă, În toată duritatea ta de bărbat, S-agită să-ți facă izvor, Pe-a ta față Când lacrimi de dor, Sufletu’ Parcă ți-l sfarmă… Soarta, mereu, te va desparte, d-un suflet drag… ©Th3Mirr0r
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate