poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-13 | |
Neagră e de supărare!
Cum stătea musca la soare, Cărăbușul trece-n zbor, Și căzu pe masă-n bol. * Bolul era plin cu miere. Disperat, muștei îi cere Ajutorul ca să iasă, Căci mierea este cleioasă. Cu cât să iasă ar vrea, Tot mai mult se afunda! * Musca, cu un ochi cât ceapa, Necăjită și ea, biata, Că-i stricase mierea toată, Ce abia a fost furată Lui Martinel, de pe masă, Cât lipsise de acasă, Sare în sus indignată: -Mototol cât o găleată! Vai, și zbiară, și tot spune: După ce-mi faci stricăciune Și te lăfăiești în miere, Mai ai curajul a-mi cere Să te-ajut? Stai și înoată Că ai tăvălit-o toată! Așa treceți chiori-hoinari... Puneți-vă ochelari! * Apoi chibzuind o clipă: "Mai bine îl scot în pripă, Căci de stau și socotesc, Altă miere nu găsesc. Nici murdar nu e prea tare, Puțin pământ pe picioare... Și-apoi ce mă sclifosesc? Doar din gunoi mă hrănesc!" * Întinde mâna ușor, Și-l trage de un picior. Nicidecum nu izbutea! Hop, alunecă și ea, Lovindu-se cu putere, De-i căzu un dinte-n miere. Sângerează-i îngrozită, I s-a lipit și-o aripă, Apoi cere ajutor: -Veniți muștelor, că mor! * Muștele în gloată-i jale, Din gunoaie și canale, Muște verzi, mari, mititele, Trag de muscă cu putere, De mânuțile-i fragile. Uff, parc-ai avea cinci kile'! * S-au chinuit fără spor, Mâinile grozav o dor! -Fetelor, nu mă lăsați, Să nu mă abandonați, Că vă dau miere și vouă, Opt lingurițe sau nouă!... * S-au muncit o oră-ntreagă! Dar o muscă mai de treabă, Verzulie, jos spre brâu, S-a dus fuguța la râu, Și cu trei găleți de apă, A muiat mierea îndată! * Musca parcă e năucă! Stând la soare se usucă, Cărăbușul lângă ea, Murat bine, tremura. Ea-i reproșează discret: -Asta nu o să ți-o iert! Și-l jignește tuta, tare, Netot fără-ndemânare, Știi cât de mult m-am rotit, Până când am reușit S-o fur ursului ast' noapte, Și de ea să nu am parte? Du-te iute mare bleg, Să vii cu-n fagure-ntreg!... ........................... Morala-i aici aproape: Din ce furi nimic n-ai parte. Și tot ce nu e muncit, S-a dus cum a și venit!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate