poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-20 | | Un cotoi cu coada mare, Și blănița mătăsoasă, Pășea țanțoș pe cărare, Într-o zi mai călduroasă, S-arate că este șic, Căci și-a pus eșarfă fină, Doar din fir de borangic, Și pălărie. Ce mină De-ngâmfat, ce n-am văzut, Însă brusc, rămâne mut! Zări pupăza în tei, Hmm, ce dulce e cărnița! Și se urcă, dragii mei, La ce-i folosise fița? Eșarfa sa, sclipitoare, I se încurcă în crengi, Și observă cu stupoare, Că-i captiv. Stând ore-ntregi, L-a tot rugat pe Grivei, Ca să-l coboare din tei. Grivei, dușmanul de moarte, S-a înduioșat nițel, A lătrat mult...El nu poate Să urce, căci e cățel. Și-l mustră: - Vezi, eleganța Printre creci nu-și are rostul. Eșarfa acum e "zdreanța", Iar tu prizonier ca prostul. Și flămând, și ștrangulat, Ai pățit-o. Bun băiat! Eden auzind din drum, Lătrături, zvâcniri, discuții, Și pe cotoi mieunând, Alergă și-n miezul curții, Se roti, privi spre tei, Unde străjuia motanul, Și-i șoptise lui Grivei: -Nici nu s-a împlinit anul De când l-am eliberat Căci se urcase-ncălțat! Se cațără pân' la el, L-a descătușat cu greu, L-a certat pe motănel: -Noroc că am venit eu, Căci zăceai în tei, cotoi, Și la noapte, chiar și mâine, Ca un moțat pupăzoi, Și mulțumește-i la câine, Căci milos s-a-nduioșat, A lătrat și m-a chemat. Du-te, însă ia aminte, Fără strai și-ncălțăminte!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate