În cimitirul celor vii prin care umblăm cu toții
Neavând reper o cruce identificatoare,
Ne descompunem supuși mai rău decât morții
Prin lehamite, și teamă de eroare.

Nu-mi explic cenușa căzută pe rouă,
Și nici mizeria de unde venită
În mod tendențios repartizată nouă,
Sub formă de cultură inedită.

Predominantă, tema de sex și nud;
Pe lângă agramatisme cu amprentă
Trăim din copiat și împrumut
Iar școala, e ea însăși repetentă.

Letal efectul otrăvii de spin
Resimțit în spirit, printr-o grea sentință
Ne obligă să vrem să-l oprim
A pătrunde-n sacru, până la credință.

Comparăm sistemul actual cu celălalt sistem
Și ne încurcăm în calcule tot mai pesimiste,
La sms-ul conștiinței, ne-amintim că suntem
Adăpostiți (de bine, de rău) în blocuri comuniste.

"Alo? Aici e mintea a după urmă, fără rost,
Cea proverbială, ce nu dezminte românescu`...
ÃŽn toate sondajele era mai bine cum a fost,
Și-n multe suflete, regretul se numește (încă) Ceaușescu."