Vom pune semn, deși-l va șterge clipa.
Nu-n piatră, ci în zbor ne-om scrie gândul
Și fapta n-o va smulge aspru, vântul,
Nici norul vânăt, scuturând aripa.
Nu vom privi în ochiul Meduzei, ca-ntr-un sorb,
Tăcerile-nțelepte ne-or învăța rotirea,
Iar cerul va aprinde lumini în toată firea
Și va suna armonic miezul tenebrei, gol și orb.
Vom escorta, umile, esențele divine
Pân-la izvoare limpezi; le-om risipi în unde
Și, împăcat, seninul prin stele ne-a ascunde.
Plutind spre țărmul celor ce nu cunosc furtuni,
Vom auzi, din ape, un cântec astăzi mut
Și-om despica eonii, pășind în absolut.