Bia, o dulceață de fetică, m-a rugat să scriu o carte, cât de mică, cu lăbuțe mici, pufoase, prevăzute cu gheruțe, cu mustăți subțiri, de ață și blănițe, ochișori ca de mărgele și codițe...jucăușe.Iar eu, cum nu stau pe gânduri când e vorba de fetițe, mustăcioare și codițe, m-am gândit să scriu cu Bia, cartea mea cu pisicuțe.


Un moș și o babă







Am primit de la bunicu' un binoclu fermecat.Cu el vom vedea departe, într-o lume de poveste și vom scrie tot în carte. Înainte, că mai este!
-Vezi tu, draga mea fetică, casa albă și cochetă de pe strada Nucului?
¨-Casa albă, casa albă...stau în ea un moș și-o babă.Despre asta vrei să-mi spui?
-Despre asta.Cum e moșul?
-Aaalb de to! .Are plete și o barbă parcă-i neam cu Barbă-Cot.
-Iar bătrâna?
-Bunicuța? E micuță ca și mine, dar e albă ca și moșul și... cam seamănă cu tine.Prea sunt singurei bâtrânii, n-au copii? N-au nici nepoți?!
-Au, dar au plecat cu toții, în cele străinătăți.Dar, ascultă dragă Bia, nu auzi nimic, nimic?
-Parcă-aud un mieunat...mic, subțire, de pisic.
-Și...mai vezi ceva pe-acolo?
-Un coș parcă...din nuiele, împletit.
-Și în el?
-Văd ghemototoace, de blăniță și o mâță.
-O pisică?
-Una foarte pisicoasă, cu blănița neagră-neagră și pășește tacticoasă,.parcă ar călca pe ...ață Știi Alina, m-am mai liniștit un pic.Moșii noștri albi și mici, nu sunt singuri, au pisici
\

Mâțe, mâțe!




-Hai, mai spune, hai arat-mi, ce fac moșul și-a lui babă, în căsuța lor cochetă de pe strada Nucului? Ce face pisica neagră și-ai ei pui?
-Moșul cred că-i supărat.
-Așa crezi? De ce să fie?
-Strigă-ntruna:"Mâțe! Mâțe!"cu ochii-ndreptați în sus.Și, să vezi ce grozăvie, pisicuțele puiuți...
-Câte sunt?
-Cred că sunt patru și sunt cocoțate toate, foarte sus.
-Cocoțate? Măi să fie, trebuie să văd și eu. Hai Alina, dă-mi binoclul, că-i de rău! Dacă moșul le va bate? Dacă vor cădea în cap? Dacă nu știu să coboare? ©e ma fac?
Văd o pisicuță albă, ca un bulgăraș de nea, cu gheruțele se ține... de perdea.Vai de mine, abia se ține și dintr-un moment în altul, va cădea!
-Dacă-i albă, e Simina, o micuță curioasă
-A căzut! Dar... e tare norocoasă, fiindcă, vezi...ca un făcut, moșul a prins-o în brațe și nu s-a lovit deloc.
-Este inimos moșneagul.Ce noroc! Dar mai sunt trei puișori...
-Tri ai spus? Unul ca un tigrișor, cred că-și curăță blănița...tocmai pe televizor!
-Puiul tigru este Kitt.
-Þine coada îndoită, ca un semn de întrebare și cu limba lui cea aspră este pus pe dichisit.
-Dacă vrei un pui cuminte, Kitt e cel mai nimerit...Lasă tigrul! Unde mai sunt puișori? După socoteala noastră, ar mai fi doi.
-Doi să fie... amândoi, rotofei și dolofani s-au urcat pe un dulap, tocmai sus lângă tavan. Ei sunt negrii, ca de smoală și-acum miaună întruna
-Sărăcuții!
-Uite c-a venit bătrâna! Cu o scară... îi culege ca din oală.
-Vai de ei, pisoi de smoală!...Puii negrii-s Pip și Nod, bine c-au scăpat și ei.Și dacă bătrânii noștri nu îi vor trimite-n pod, la vânat de șoricei, însemnă că sunt iubiți, răsfățați, ca niște prinți.


Somn



Vezi tu Bia, la căsuța cunoscută, de pe strada Nucului, timpul a rămas la poartă să se scurgă-n voia lui.În casă miroase-a lapte și a lene de pisici, culcușiți în balansoare, lângă sobă, moțăie cei doi bunici.Iar în coșul de nuiele împletit, dorm vreo patru ghemotoace de blăniță, mustăcind.
Este seară și moș Ene pe la gene, lasă somn. Numai Sheba mama mâță și pendulul nu prea dorm.Ei veghează peste somnul celor mici și au grijă să viseze fericiți.