poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6063 .



Primăvară fistichie
poezie [ ]
din ciclul Cântece de dragoste și moarte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adrian_maniu ]

2010-05-24  |     |  ÃŽnscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Roșie, înverzirea, dovedind pripirea, întârzie;
zarzări, timpurii, îți sorcovesc flori de hârtie;
arătura nezvântată lipicește, tencuind noroaie;
peste câmpuri fumegă înecăciune acră de gunoaie;
sâcâie un anost cântec, aciuind descântec monoton,
din cești albe, de cafea, pe crăcănații stâlpi de telefon.

Vremii,
fiindcă a trecut năuc,
fără ceas,
îi dă-n sincope glas, la timp pierdut, un cuc.
Pe întinderea dreptunghiular arată,
tremurată, ploaia se arată.
Timp urât înseamnă un belșug frumos.
Văicărind placida behăială,
oile merg, merg,
cu botu-n jos.
Gheața lasă balta prinsă-n copcă,
ciob de-oglindă, care, fără de cobire, pârâiește.
Gălbenire pe nuiele:
în omizi de ciucuri, tot alunul
maioneza de paradă înflorește.

Pasul fleșcăie, intrând pătrunzător
în primăvara-jucărie;
parodie scutură ninsoarea mieilor,
risipă luată-n râs: confeti de hârtie.

Prea firește numai dorul cel statornic
trecătorul gând apasă.
La canton, bariera,
cumpănă de puț,
contrast,
pe gol se lasă.
Trenul negru hornărește, gâfâiește,
mic în larma monstruos enormă, jubilează expansiv,
emițând un lamentabil fluierat ce, imediat și sacadat,
dispare-micșorat,
cu pufăit expeditiv.

Apoi, rar,
nu-i fie de deochi!
a renceput, mai anostă, cu persistență,
plictisita ploaie.
Și a tot ținut, până când,
leoarcă subt cămașa ruptă norului,
pe infinitul liliachiu, s-a lăbărțat luna, greoaie.
Chiar atunci, grăbind în rotituri ciomagul,
la mai mare dragul,
s-a ivit obișnuit om pământean.
Multștiuta scârbă de porcar, înțolit în treanță
de mintean,
își convinge, prin izbeliști, scroafele grohăitoare
să cârmească spre cătun,
din devreme înjurând cu Paște, în răstimpul cât
tușește tot ca la Crăciun.
Bineînțeles că, semănătorește, bea-n lulea tutun,
dacă nu-i și nu-i altminteri rost să se îmbete tun.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!