(Mențiune: În mod evident, ca de obicei, este clar că NU Constanța Buzea a scris poemul...)


Mă gândesc:
oare ai cu cine să vorbești
despre somn sau foame
peste tot în univers?

Mă gândesc atunci:
poate nimic nu e universal,
poate nici măcar durerea,
decât senzația aceea uneori
de vid gustos,
de înmormântare cu gălăgie,
de căpșună in utero
vopsind același cuvânt
imposibil de spus.