trăia demult chiar în ulan bator
o balerină de un alb strălucitor;
într-o zi la repetiții i se rupse zborul
căzu nasol, și-și fractură piciorul

pe lume mai era un negru balerin
cu gesturi gay și tenul fin,
era tocmai din trinidad-tobago
și de l-atât dansat facu lumbago;

cei doi se întâlniră, ați ghicit
la clinica marelui profesor Flitt,
doctor vestit de oase melancolice
de luxații și fracturi simbolice

ați înteles? nu mare lucru bănuiesc,
așa că o să-ncerc să lămuresc;
profesor Flitt are o teorie binecunoscută
și-n lumea medicală tare dezbătută;

el zice-așa: că oasele din corpul omenesc
sînt înzestrate cu memorie și proprie voință
și când nu le convine ceva scrrsssht! pocnesc
uitând bine-nțeles să-ți dea la cunoștință

în alte vorbe, când un os s-a hotărât să scape,
să se luxeze, să se rupă sau să crape,
e doar un gest simbolic pe care îl face
ca să-ți arate că ceva la tine nu prea-i place

cei doi crezând profund în astă teorie
se întâlniră așadar la prof. dr. Flitt în sanatoriu
ea - într-un scaun cu rotile, îl privi cu mândrie
el, imobilizat la pat, răspunse c'un zâmbet provizoriu;

-sfârșitul episodului 1-