Nu se mai întâmplase.
În dumbravă
arborii erau toți îndrăgostiți
de o trestie
un pai subțire
ce iubea în schimb vântul,
vântul ce aduce ploaia.
Așa dumbrava o renegase.
Trestia îndrăgostită
răspunse: " pentru mine, îmi convine".
Voi, stați toți de o parte,
că de cealaltă e vântul ploii.
Astfel vrea inima mea.
Dumbrava, supărată,
guvernă moartea
pentru acea îndrăgostită
din ochi de rouă.
Chemă ciocănitoarea cu ciocul puternic,
și ciocănitoarea lovii în inimă
trei, patru, de cinci ori
în inima micuței trestii.
Din acea zi
trestia îndrăgostită
devenii un flaut
și din acea zi rănile
amanților vorbesc
cu degetele vântului și cântă,
oriunde în lume, din acea zi.