Ascultam zilele trecute dialogul dintre Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu din emisiunea „Altceva” (Realitatea TV) când cel din urmă a făcut o remarcă interesantă: „(…) Să fim atenți cum pronunțăm numele, să nu pățim ca data trecută când prietenul nostru Cristian Tudor Popescu ne-a atras atenția că numele său nu este C.T.P.”
Mă gândeam atunci, susțin aceiași opinie și acum, că nu avem de a face cu un ego exacerbat ci cu un brand. Pentru că, asemenea altor câteva nume din presa centrală, numele directorului cotidianului „Gândul”, este cu adevărat un brend. Se vinde bine către public brandul Cristian Tudor Popescu, televiziunile făcând rating la emisiunile în care comentează.
Numai că, după moartea lui Dumitru Tinu și ruptura de „Adevărul”, Cristian Tudor Popescu a lăsat impresia că pierde din incisivitate. Nici cotidianul „Gândul” nu a reușit să performeze în zona tirajului - a câștigat în schimb notorietate prin informație, analize și estetică jurnalistică - , iar prezențele lui Cristian Tudor Popescu în talk show-uri s-au mai rărit.
Te poți gândi la o perioadă de relaxare înaintea unor proiecte de anvergură jurnalistică sau poate domnia sa s-a retras la masa de scris pentru a continua să-și scrie cărțile. Ion Simuț spunea că gazetăria și literatura se exclud în simultaneitatea a două performanțe. Cum Cristian Tudor Popescu este o personalitate publică de impact și influență, un lider de opinie prestigios, trebuie să răspundem clar la întrebările: este Cristian Tudor Popescu scriitorul extraordinar apărut după 1989? Sau prozatorul Cristian Tudor Popescu e încă una din victimele publicisticii, alături de Ion Cristoiu, Octavian Paler, Mihai Tatulici, Gabriela Adameșteanu, Cornel Nistorescu?
Scriam mai sus că dl. Cristian Tudor Popescu a lăsat impresia că pierde din incisivitate tocmai publicistul incomod și sagace, pliat pe spiritul majoritar al opiniei publice. Și firesc te întrebi: Ce se întâmplă, domnule Cristian Tudor Popescu?
Prin renunțarea la conducerea Clubului Român de Presă Cristian Tudor Popescu răspunde, într-un fel, la întrebare. Iar declarația s-a dată cu această ocazie ne duce cu gândul la replica din romanul său „Mânzul sec”(pag. 175): „jena de a fi”. Cristian Tudor Popescu își justifică decizia sa astfel:” O vreme am crezut că lucrurile vor fi îndreptate și că ne aflăm pe calea cea bună. Astăzi sunt silit să constat că a fost o iluzie. Viața politică din ce în ce mai vulgară și superficială din România ultimilor ani este însoțită, ca și cum n-ar vrea să rămână mai presus, de o presă cât mai degradată, moral și profesional”.
Iată, așadar, o realitate pe care Cristian Tudor Popescu o demască ca pe o senzație de rău continuă ce distruge fiziologia cotidianului românesc.