Nu mă bat cu vântul sau cu căldura, nu-mi plac bârfele dar nici nu bârfesc, nu mă lupt cu dragostea pentru că vine ea la mine, atât îmi doresc să spun despre a mea persoană dusă de valul tăcerii și pătrunsă de șoapte descrise de cuvinte. Nimeni nu mă cunoaște mai bine ca mine, nici nu-mi doresc mai mult de atât ci doar o viață plină de vise frumoase și plăcute, o viață în care visele să capete contur real, dar nu mai mult decât mi-ar place.
Misterul pe care îl doresc, e cuvântul ce mișună-n mintea mea acum când mișelește mă ucide speranța și mă înfund în ea până la moarte. Spun că viața este ca și un vis pierdut, bine pătruns de realitatea crudă ce-mi zâmbește-n față fără a mai putea gândi limpede.
Totul a avut un început, fie bun sau rău el a fost prezent, nu mă pot învinui pe mine pentru ce mi s-a întâmplat ci pot da vina pe lume că nu m-a înțeles sau mai bine că nu am putut eu să mă fac înțeleasă.
Limita unui vis neterminat mă face să mă gândesc mereu la el fără ca eu să-mi pot da seama despre ce a fost vorba. Ce m-a făcut să fiu pătrunsă de acel vis, de ce mă bântuia în miile de gânduri răsfirate? Oare să fi fost adevărată acea frază ce lui i se părea normală: ,,Nimic din tot ce faci, tot nu sunt mulțumiți de tine, încearcă să te controlezi scriindu-ți lumea creată de tine și nu vei mai fi neînțeleasă și vei fi liberă ca o petală catifelată, moale și înmiresmată ca cea a trandafirului de mult uscat...și vei fi iubită!’’
Lumea mea din păcate nu este aceasta, dar lumea în general îmi dă de înțeles că nu ne cunoaștem prea bine unii pe alții și ar cam trebui să mai vizitez locuri unde cred că mi-aș putea găsi liniștea.
Visul pe care eu nu-l pot descrie este un loc minunat lipsit de violență și plin de iubire, de dragostea ce este un mister al vieții ca și realitatea.
A trăi două vieți deodată este o enigmă totală ce te duce cu gândul la două visuri care, printr-o minune de la Dumnezeu poate fi un dar real. Totul este real în această versiune, minunatul vis ce m-a luminat cu o groază de idei, așa cum mă cuprinde pe mine atunci când scriu, când gândesc și când dorm. Este un început bun care de fiecare dată se termină foarte rău.
Dacă dorința mea se va îndeplini, atunci voi fi ce nu am fost vreodată, fericită.
Și să nu uităm că doar o singură viață putem trăi pe pământ, așa că să nu ezităm și să o trăim cu toată ființa. Mulțumesc că m-ați ajutat, gânduri vii, pe care le trăiesc acum și care mă plimbați prin univers pentru ca apoi să îmi dați drumul ca să cad pe curcubeul visurilor cu ochii cristalului în plină savoare.