Pleoapele ostenite coboara usor peste ochiul care viseaza. In dosul lor se ascunde o lume intreaga. O lume care palpita si vibreaza fara odihna. De dorinte neimplinite si tanguiri duioase si doruri nemarturisite. Sau poate doar soptite uneori. Respirate alteori.

Glasul inimii nu e greu de auzit. Trebuie doar sa-ti pleci urechea spre interior si sa asculti divina armonie de culori si sunete, de trairi si miresme, pe care doar dragostea le naste in suflete inaripate.

Decorul rece compus din mobilier insensibil de PAL negru, colegii trasi la xerox, clientii satisfacuti sau nu, se destrama usor, lasand loc unei alte dimensiuni. Cu o ultima farama de ratiune, creierul mai inregistreaza franturi de real : tarsait de pantofi, murmur de voci, Pavel Stratan pe fundal. Oricum, e prea tarziu. Nu mai au puterea de a ma retine. Am pasit deja dincolo.

Taram de vis, cum afli numai in basmele ce nu s-au scris inca. Auzul ti-e desfatat de muzica nepamanteasca ce vine de nicaieri. Melodii fara de portativ si cheie sol danseaza in aer si in tine. Avalansa de culori, cascada de miresme iti imbata simturile.

Supuse unui incredibil proces de metamorfozare, filele din calendar au devenit fluturi si si-au luat zborul.

Satui sa se joace de-atatea eternitati de-a care ameteste primul, minutarul si orarul si-au luat picioarele la spinare si au plecat la vanatoare de fluturi. Sau de file de calendar.

Ramase fara referent, anotimpurile dezorientate s-au intersectat. Rezultatul e sublim.

Minunile se tin lant in acest taram ireal. Un singur pas mai am de facut pana la al noualea cer. Dar nu pot sa-l fac singura. Sau nu vreau ?!...

Intind mana ... si te chem. Mana ta o cuprinde incet, dar ferm pe-a mea, si plonjam impreuna in inalt ...

Tinutul e pur si neintinat. Pasii nostri deschid pentru prima oara carari aici.

Cutreieram pe un camp plin de flori si de zapada. De fapt sunt flori de zapada. Si Flori pe zapada. Sau Flori de zapada ?!...

Sunt o floare de zapada izgonita din ceruri. Puritatea nu-i o virtute, atata timp cat nu-i incercata.

Intr-un iures nebun gonesc spre pamant.

M-agat de pleoapa ta, ma topesc incet de dogoarea obrazului tau cald. Conturul gurii tale ma innebuneste. Cu ultimele sfortari imi croiesc drum, alunec spre buzele tale si le gust.

Alunec in pacat. Slabiciunea mi-e pedepsita. Virtutea nu-i de mine si raiul e pierdut.

Pe buzele tale fierbinti imi las sufletul. Tot.

Slavit sfarsit !

Pentr-o secunda de Fericire... A MERITAT !...
ăă