poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-11-01 | | Dă, Doamne, Darul care/ Acoperă tot Abisu/ Făcâd astfel o Mare pe care/ Noi, navigatorii, plutim ca norii pe cer, prin mister... Daru, Doru și Vaporu/ Gându, Vântu și Cuvântu/ Omu, Pomu și Abisu/ Ploaia, Visu, Paradisu… Ai aruncat o ghindă-n povestea mea Şi-n mine s-a născut o pădure În pădurea aceasta mi-am făcut o casă În care urmează să mă mut Zilele acestea, până nu dă îngheţul… De la croitoreasa licuricilor până la dresoarea de fluturi Fără excepţie, toate sunt prietene cu Remmy şi Picasso Cu marea, lebăda, Dorra, Linda, cu locurile şi jocurile Jocul cu mărgele de sticlă făcând loc celui de şah cu hazardul… Vorba aceea De la radical la calul lui Marc Chagal Bufniţa croşetează ceva ce visul dictează Ca un poem dintr-un ghem Din fir de poveste adunat de pe creste Acestea şi încă vreo două-trei le vom lua la purtător De câte ori vom face drumuri pe la izvor Să umplem ulciorul cu apă vie Până la semnul lui Isihie Ca să fie de veselie La Pescărie Casa lui unchiu Mihai și mătușa Mărioara de la Curtici este în prelungirea livezii de la Pescărie. Între ele am semănat semințe de secară, busuioc, pipirig și de floarea-soarelui pentru lanuri de cuvinte. Castan înflorit toamna-n noiembrie. Asta da, Nostalgie cu umbrelă şi pălărie... Plutesc în parfum În lanul de secară Culori de vară ”Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.” - Constantin Brâncuși https://www.facebook.com/hashtag/constantinbrancusi?locale=ro_RO De aici, din locu-n care chiar începe Infinitul/ Marea vine, valuri, valuri, spălând dor din nesfârşitul/ Gând din visul amânării cu scenarii mii şi mii/ Care trec prin viaţa noastră răspândindu-se zglobii/ Pe o plajă-n Tymp de pace cu năframă-n vârf de băţ/ Şi o trestie măiastră călărită în răsfăţ/ De copiii nemuririi care duc taina iubirii/ Într-o Mare şi-un Poet... În clondirul acesta transparent ţinem noi, ardelenii, esenţele de pe lângă casă. Esenţele acestea au miros de pălincă, dar sunt altceva... În pragul aniversării, în casa de pe plajă sosesc Cavalerii Mării... Semnul mirării se răstoarnă-n i mic, unitatea imaginară, cu doi într-o gară în care a înflorit castanul din cele trei castane şi o pipă... La locul ei de observat lumea, pisica japoneză Ina Mitzy în dialog cu Norina. Tu învaţă să ai grijă de tine, de Linda şi de Picasso dacă vrei să te luăm pe vapor... Miau, miau, miau, răspunde Mitzy, ceea ce-n limbajul pisicesc înseamnă 111, adică 7. Ce însemnă 7? Multe... În povestea noastră de familie respir și mă mir A dragoste și a bucurie mare Cât o mie de iubiri și bucurii la un loc Când spun cuvintele Arad și Timișoara Un fior mă cuprinde de parcă Jumătate de Infinit s-ar fi rupt în mine Și-n locul rămas liber se naște o lume În care respir Ca un trandafir din Parcul Rozelor de la Timișoara Când îmi aprindeam țigara răsucită într-o foiță de ziar De la o pipă, din jar Și când măcinam dilemele și teoremele La faimoasa Moară de pe Bega Căreia noi îi spuneam Moara Speranței Și locuiam la ultimul etaj, la numărul unu În Piața Sfântul Gheorghe Într-o casă cu curte interioară În stil italian, cu coridor de jur împrejur De balustradă atârnând jardinierele cu flori De care aveam grijă ca de ochii din cap Și cu care vorbeam cum vorbeam cu iubita vieții mele De toate cele... Cum să nu-mi aduc aminte de Bebe Costinaș Care i-a făcut juniorului meu prima fotografie Căreia-i spun Micul Napoleon Bebe, vecinul de vis-a-vis cu Rodica Tocăniță și cu Kety din Mangalia Folosea scripetele cu lanț cu care suia cumpărăturile la etajul III După care, cu aparatul de filmat în spinare, pleca în oraș Când se întorcea, seara avea un scurt metraj Cu viața-n orașul de pe Bega Oraș care mă adoptase De parcă eram de-al lui dintotdeauna... Pictorul Alexis Pipirig Stă cu şevaletul pe dig Şi picteză şi pictează şi pictează Marea, pescăruşul şi visează Că lumea-i o mare de lumină Întunecată acum de prea multele certuri Şi incertitudini, trădări Lipsă de idealuri, de iubire Din prea proastele stări Ce să mai vorbim Se vede de la o poştă Spune şi tu, unde greşesc? Chiar nu vreau să am dreptate Nu poţi să spui că iubeşti Adevărul Şi-n realitate să mergi Din minciună în greşeală Pe o scară cu iluzii şi confuzii Ţine tu-n mintea şi-n inima ta Armoniile de veghe ale Infinitului Cu jumătăţile lor inegale Cele văzute şi tulburătoare În împlinirea celor nevăzute şi liniştitoare Semnul i, semnul mirării Răsturnat de dorul zării Este-acuma clar de lună Cu cărarea-i de lumină Luminând din dunga zării Până la umbra ta Care pictează pânzele albe În Culorile Infinitului Temele nesfârșitului Jucăm şah cu hazardul, pe rogojina poetului Cu pietricele şi scoici perlate adunate la dig De amicii mei, pictori, poeţi, matematicari Vară fiind, toţi eram, şi suntem, nişte hoinari Filozofia fericirii era aceea de boschetari Aşa se face că-ntr-o zi de Aniversare Juliană Ne-am pus să facem împreună o cărare Coborâtoare la Mare… În desiş de nepătrunderi şi-n curburi de nicăieri Bat târziul cu săgeata şi mă-ntorc de azi în ieri. Valuri, valuri, vin versurile-n maluri Învăţăm, încă, să ne bucurăm Să ne bucurăm de fiecare răsărit De fiecare sămânţă din care răsare Un fir de iarbă, o floare sau un stejar, De butucul care arde în jar Să ne bucurăm de viaţă ca omul acesta care Stă singur în ploaie Ascultă muzica picăturilor Şi butonează un mesaj Vrei mai mult? Intră-n poveste. Se deschide un zăvor. Din nespusa regăsire ai un susur de izvor. Rănile-s cu văi şi dealuri, cu cărări de RodAdoR. Niciodată nu poţi spune unde-i da şi unde-i nu. Folosind azi un toiag, mai urcăm cu el un prag. Pragul viselor nescrise cu întinderi necuprinse, cele-n care azi e ieri, mâine-i ziua-n care-mi ceri, să dau calului ovăz şi să-ţi spun cum se-ntâmplară întânirile din gară... Fulgerător,/ îmi trece prin minte/ un gând de izvor./ Inima-i răspunde cu un ecou nou. Puiuţul din ou sparge coaja. La început, o crăpătură... El, zarul sorţii/ Rostogoliri de stele/ Până la ele/ Infinitele/ De cele visătoare/ Predefinite Iară e seară S-au limpezit apele Ploii de vară Bufniţa din vârful bradului vede departe/ Dincolo de înălţimile gardului/ Dincolo de marginile gândului plutitor, ca un nor/ Pe cerul albastru zboară un covor.../ Iedera a acoperit Zidul Alb/ Până la scara coborâtoare spre mare/ Scara cu 7 trepte drepte/ Acum are 103, în zig-zag/ Cu treceri prin petreceri de aniversare/ Pe treapta 74 ne-am oprit ieri/ Şi-am pictat-o cu clipe lungi/ Lumini şi umbre în dungi/ Ding, dong, clopoţelul cheamă căţelul/ Să iasă în întâmpinarea musafirilor/ Veniţi de la drum lung.../ Povestea de ieri se îmbracă azi/ În verde de iederă şi galben de gutuie/ Scara fără nume se tot suie/ Se suie, se suie, până ajunge la şuieratul vântului/ Unde-i marginea gândului.../ Ce va fi de aici, vom vedea/ Nu are rost să ne facem iluzii pentru ce va fi/ De jur împrejur, deschidem/ Totul la vedere/ Nu ascundem nimic... Un mesaj de prietenie Cu Înţelepciune şi Poezie Din ale vieţii bine trăite "Matematica îți poate salva viața dacă eviți trei accidente geometrice: cercurile vicioase, triunghiurile amoroase și capetele pătrate. Sunt trei categorii de oameni pe care nu trebuie să-i uiți niciodată: -pe cei care te ajută în momentele dificile, - pe cei care te părăsesc în momentele dificile și -pe cei care te pun în situaţii dificile. În viață este necesară și vremea rea. Numai așa vezi cine este dispus să împartă umbrela cu tine. Viața nu face zgomot. Trece atât de ușor, încât dacă nu ești atent, îți scapă printre degete. Cine dă, nu trebuie să-și amintească, iar cine primește nu trebuie să uite. Să fii atent la șoaptele vieții, nu la zgomotele ei. Nu regreta nimic din viață, cu excepția a ce nu ai făcut. Arta de a trăi frumos: cuvântul ceartă să-l transformăm în artă! Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la viață este că mai am multe de învățat. Patru lucruri sunt cele pe care le avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani și dușmani.* (proverb persan)" Constanța. Miercuri, 1 Noiembrie, 2023 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate