Lucrez la cartea ” Baticul cu bujori roșii” ,
pentru mine
comentariile de sub poeme sunt la fel de grăitoare ca și poemele,
mai jos am ales câteva com,
m-aș bucura mult să le pot adăuga în carte,
desigur numai cu permisiunea autorilor.

Puteți lăsa un semn da, sau nu, dacă sunteț de acord, com și numele poetului să fie folosit în carte.

Înțeleg și respect alegerea la fiecare!

Vă Mulțumesc!


Cristina-Monica Moldoveanu / 26 februarie, 2023

”Porumbelul” - acest discurs sau ”scrisoare” m-a cucerit prin candoare și gingășie. Este luminos, blând și cald - parcă am intrat și eu printre litere și miros și pipăi și văd. Copilăria este liberă și curge din plin pretutindeni. Sensual dar și duios leagă sintagme cu putere evocatoare pentru mulți dintre noi, cultivând o stângăcie frustă. Vorbe cu duiumul, în cascadă și emoție.

”pi la amiazî” - această îngemânare, frumoasă și dureroasă, a omului sau femeii cu pământul- mumă? Desigur ruga către tată vine firesc...Toate țipă, toate dor. Sentimente clasice și sobre într-o haină colorată, mi-a plăcut.


Floare Petrov / 13 februarie, 2021

”Porumbelul” - impresionante imagini, citind acest poem admirabil nu pot să nu mă gândesc fugitiv la anii copilăriei
cu miros puternic de busuioc, lavandă și anafura pe care mama mi-o dădea dimineața după ce spuneam rugăciunea.

Ioan Peia / 23 aprilie, 2022

”Hodoronc, bonc, tronc” - mi-s tare încântat di limbajul aista, cari agrăiești priecum ca-n viața șeia de-adivăratele, în cari s'pitriec toati șieli, rostuite di pronie. Iaca, văd cu ochii minții un basm frumos, întâmplat în ”cotlonul șel di varî”, în cari... oari șini o dat iama-n „ulciorul cu smântână”? O hi pisicul și el leneș? Nu, că traji la aghioase-n pod; O hi Grivei, scăpat din ”legătoari” șî di sub ochii copchilașilor luați cu joaca? Enigmă! Doar șieva ”urechi ciuliti”, perechi trei, pari s-aducă a Grivei - paznicul șiel vigilent al curții! Eh, ari șî el ”drieptul la plimbat” șî ”la linchit” bunătatea șeia din ulcior, ca șî simbrii meritatî! ”Trai pi vătrai... bădii!”

Personal, am obsesia potrivirii dintre limbaj și realitate. Văd aici un model perfect de contopire a noțiunii cu echivalentul ei real. Fără fițe moderniste, fără pretenții de stil, fără așteptat elogiu din parte hremenăucilor cu pretenții de juzi marțiali - doar filmul adevărat al trăirii netrucate.
Mult ce mi-o plăcut aiastă zicere, Mărie!


Valeriu Danalachi / 26 aprilie, 2022

”hodoronc, bonc, tronc” - oglindirea asta-n vers, e mai clară ca apa de izvor, curajos exprimată în grai popular.


Anișoara Iordache / 22 noiembrie, 2022

”așa cum era ea” - prin ochii unui copil, ai deschis o fereastră a sufletului, să gustăm o porție de dulce ironie maternală. Foarte frumos spus. Iubesc dârzenia, simplitatea și sfințenia omului de la țară, care se poartă "cum e portul din vechime".


Nicolae Tomescu / 24 noiembrie, 2022

”așa cum era ea” - o, mamă, dulce mamă, un text care provoacă amintiri despre figura mamei zâmbitoare sau întristată când venea de la ședința cu părinții. Despre o mamă sfioasă, purtând pe umăr desaga încărcată, vizitându-și fiul care se pregătea să devină „om cu multă carte”. Despre regretul copilului, care la un moment dat are dorința pentru un alt fel de mamă.




Ioan Postolache-Doljești / 25 noiembrie, 2022

”Nimic nu e mai frumos” - poezia zboară, zboară
cu aripi de gură pe omoplaţi de cuvânt,
crescute din duh,
a duhului sfânt...
în fractali de la picosecundă până la ere,
avatari ai pierdutului egou de-nceput,
poeţii adevăraţi ca Dumnezeu se renasc
fără de trup,
fără de mamă,de tată,
doar din tainic cuvânt...
da, Mărie, aici văd un travaliu şi
îţi prevăd un viitor de avânt... felicitări! Ioan.


Stanica Ilie Viorel / 28 befruarie. 2023

”poemul dimineților de iarnă” - cenușa răsfățată
și ademenirea aia precum o poezie, găsindu-te, ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit
plăcută și atmosfera, aproape că recunosc senzațiile propuse.


”ningea cu pâine” - frumoasă atmosfera pe care o descrii,
se simte dragostea acolo,
dragoste pe care unii doar au intuit-o mai târziu,
dragoste cu miez de pâine,
încruntarea- colți de câne,
unii au dospit aluatul,
alții, părăsit-au satul

”l-am văzut și eu” - este un vis-visare cu ochii deschiși, dintr-o trăire magică, adusă în grai autentic. Există în acest grai atâta muzică și dulceață, că n-ai cum să-i reproșezi ceva; ba mai mult, parcă îți vine să-l guști ca pe un colț de pâine aburindă.


”Aoooleuuu, Carauuul!” - a izvorât dragostea, puhoaiele dorințelor se revarsă,
cântecul, descântecul și vorba strămoșească alături de aceleași trăiri, ca pretutindeni, dar recunoscute, autentic, sincer, viu, frumos!


Victor Țarină / 18 martie, 2023

”Muzele trec prin sat” - m-a amuzat poezia și entuziasmul ei. Mai ales/Am vazut muzele, mama, cum altii vedeau turmele/ M-ai făcut să mă simt un clasic în viata. O turmă de muze? Interesant. Ce înseamnă vârsta fragedă!


George Pașa / 14 iunie, 2023

”Cântecul Cerului” - am încercat să-mi imaginez cum ar fi lectura cu voce tare a unui asemenea text, cu acea prelungire a vocalelor, și mi-a sunat bine. Pe de altă parte, mesajul, unul simplu, dar profund, ar putea fi minat de o asemenea insistență asupra sonorității, „am auzit” vocea aceea poetică și gravă, și șăgalnică, un fel de ecou al elementelor.

”l-am văsut și eu” - mi-a plăcut în special finalul. cu acea chemare la masă: e și hazlie, privită dintr-un unghi, și duioasă. De asemenea, versul final, unde este și adevărata poezie (se pare că el a fost reperul pe care s-a brodat întregul text).


Alexandru Mărcitan / 14 iunie, 2023

”Cântecul Cerului” - doinește cu dor (scuze pentru pleonasm) acest Cântec al Cerului. Nu pot să nu remarc: este cântec al Cerului, dat atât de teluric! În inima Cerului (nu cerului, pentru că m-ar contrazice titlul) cântă „cineee
dacă nu vââântul,
dacă nu vââântul”

Anna Sofian / 17 iunie, 2023

””poeții sunt ca florile” - e un fel de inocență în scrierea aceasta; poeții sunt izvor de cuvinte asezate in sensuri pe care ceilalți le beau cand sunt însetați.


Zavalic Antonia-Luiza / 18 iunie, 2023

”poeții sunt ca florile” - și lumină pe acest pământ. Eu beau și mănânc din poezia ta, din cuvintele tale și iată că așa mă umplu de lumină, când lumina nu mai încape în noi, ea trebuie vărsată pentru alții. Dar din dar se face rai, iar poeții sunt cei mai darnici oameni de pe pământ. Pentru poezia gingașă pe care ne-o dăruiești,

”l-am văzut și eu” - frumos grai, nici nu-mi pot imagina poemul acesta scris altfel. Zborul strălucește tare frumos în “cheptul” tău. Îmi pot închipui toate păsările pământului făcându-și cuib în acest poem- pom roditor cu fructe care mai de care mai delicioase. Eu una gust și nu mă pot sătura. Lumina arde în sâmburi și pământul naște stele. În încântarea lecturii.


Ștefan Ciobanu / 3 august, 2023

”Bio:” - imi place zicerea, curhe curat, lipsit de zorzoane, poate fi poem, poate fi zicere. poate fi stare, poate fi memorie. și memoria este poezie după un moment.


Liviu Nanu / 5 august, 2023

”Bio:” - un text bun, finalul cu pisica e apoteotic


Claudiu Tosa / 8 noiembrie, 2020

”Baticul cu bujori roșii” - fac o plecaciune înaintea baticului din poem care e un adevărat axis mundi. Un poem care la final m-a lăsat cu o stare completă și o privire retrospectivă plină de imagini și culori. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că poemul reușește nu doar să vorbească dar pe măsură ce am citit să-mi și deseneze cumva în fața ochilor cele relatate în versuri.

”Bio:” - Textul se vede că e scris dintr-o bucată. Simtit, neplănuit, nefinisat. Finalul mărturisesc că e magistral, ai reușit să surprinzi în el toată esența textului.



Ștefan Petrea / 9 noiembrie, 2020

”Baticul cu bujori roșii” - minunății de imagini, udate cu vorbă moldovenească, ce trimite lectorul în visare.Cel puțin asta mi-a indus textul, visare…


Iulia Elize / 14 februarie, 2021

”Porumbelul” -zădărnicia învinsă printr-o lată plasticizare, una din cele mai frumoase poezii, pe care le-am citit, în ultimul timp. Ca scriitoare de proză cu amprentă tradițională și veche, mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult, regăsindu-mă. Cu multă merituozitate, pasărea-porumbel capătă felicitări, sincere aprecieri! Deosebit de plastic și descriptiv, e ”întotdeauna” o artă desfășurarea pe lățimi plastice a unui poem și amănuntul înserat pe o tehnică de lățire a tablourilor, care cred, în cazul acesta, a reușit genuin, printr-o amprentare genuină (care ține de rădăcini și de seve arătate, locative).


Cătălin Al Doamnei / 3 martie, 2021

”Porumbelul” - impresionant , într-adevăr, universul domestic rural, idilic, retrăit, descris la un prezent ce se vrea a fi etern imagini candide, ,,mânuța", ,,mămuța"-greu de conceput porumbelul care va veni să ciugulească, să ia-n cioc scrisorile de dragoste.

Ottilia Ardeleanu / 26 februarie, 2023

”Porumbelul” - ca și cum te-ai uita printr-un ochean. și tot trecutul se vede în culorile cele mai spectaculoase. emoționantă legătură cu mama! e multă emoție aici!


”tava și lopata” - originile nu se uită niciodată, deși le părăsim cu bună știință. Suntem purtătorii (de cuvânt ai) propriilor acțiuni. Ne învârtim în jurul cozii, cel mai adesea... poemul transmite atât de bine încât zdruncină din rărunchi.

”Cântec de ploaie” - ar suna minunat recitat, ce ai scris mai sus, cu patos, cu doooor. pare a jelanie, a invocare, a strigăt.


Leonard Ancuța / 26 februarie, 2023

”Porumbelul” - text bun, puternic, mai pe vocea autoarei. cand scoate emotia, e cum ar scoate cuțitul.

”Bio:” - recomand pentru naturalete, autenticitate, merită citit pentru că nu vine cu infatuări poetice.