Semnele omului -Fals tratat de semiologie

Desprinderea colonului în planșele anatomice odată cu omentul mare și cel mic aduce privirii o roată mare, asemenea cu roțile din parcurile de distracții. Colonul – dacă l-am alinta i-am spune colonaș sau colonel, ceea ce punctează importanța în comunitatea organelor abdominale a acestui viguros segment de intestin – intestinul gros sau intestinum crassum (Crassus fiind un simbol din antichitate pentru bogății enorme) – al cărui nume amintește și de denumirea veche Cologne a orașului Köln, care etimologic se apropie de cuvântul latinesc colonia, de la numele roman al orașului Köln: Colonia Claudia Ara Agrippinensium. Desigur sunt de amintit și interferențele cu cuvintele încolonare și colonizare, fapt pentru care ”omul cu șobolani”, un individ suferind de nevroză obsesiv–compulsivă, tratat de Sigmund (nume amintind de colonul sigmoid) Freud, are impresia că a fost colon-izat (este vorba de un joc de cuvinte), posedat și supus deci de năvălitori funești. Colonul se aliniază în mare parte pe marginile cavității abdominale, ca un cadru, sau ca firele de lână toarse, la depănat pe vârtelniță.

Are o apariție trilineară, împărțit habitual în trei segmente principale – colonul ascendent, transvers și descendent, care se continuă cu rectul, ultima parte a intestinului gros. Să lăsăm de-o parte ideile morbide și să continuăm despre frumusețea acestui organ și conectarea lui logică cu alte sisteme și alte obiecte. Prinse de teniile lungi, segmentele colice atârnă ca nădragii largi, sau mai degrabă șalvarii prinși în curea, respectiv de teniile – panglici musculare – tenia liberă, tenia colică și tenia mezocolică.

În interior, acest pasaj de tranzit al resturilor digestiei prezintă un relief accidentat, fiind notabile plicile semilunare – ceea ce ne amintește de cuiburile de rândunică, iar mie eventual de cuiburile de sub tavanul din grajdul bunicilor în satul numit Colun. Încolona-rea! Comanda învățătoarei sau profesorului de sport în gimnaziu aduce amintiri frumoase de la orele de sport. Localitățile Colon sunt mai multe, e de menționat de exemplu cea din statul Panama, aproape de canalul Panama. Pălăria de paie numită panama amintește de satele României, unde încă se mai poartă eventual pălării de paie. Pronunția Kowloon pentru o arie din Hong Kong se aseamănă cu colonul. În limba engleză mai avem și substantivul colon pentru semnul de punctuație două puncte.

Apendicele vermiform – numit așa din cauza asemănării cu un viermișor, este o parte excedentară a colonului, un rest pe scara filogenetică care poate dăuna uneori posesorului, în cazul unei inflamații. Apendice înseamnă de fapt în latină ceva supus atârnării, spânzurătorii –pendere=a spânzura. Prima parte a colonului se numește cec – denumire buclucașă care provine din limba latină, unde caecum înseamnă orb, fiindcă acest segment se prezintă ca o zonă dilatată a intestinului gos, inferioară valvei ileo-cecale pe unde chilul alimentar trece din intestinul subțire în colon, deci este ca o stradă înfundată, oarbă, fără ieșire, în afara apendicelui care o continuă, ca o alee îngustă.

Colonul este un organ musculos și muncește din greu…. precum marinarii unei corăbii în timpul furtunii. Poate că ajungem iar în Panama cu vaporul. Printre panorame. Sau poate printre coline și doline pe plaiul mioritic. Oricum, colonul are și funcție de absorbție a apei și unor electroliți.
Toate aceste conexiuni pot fi continuate pentru colon sau alte organe sau pentru alte lucruri din viața oamenilor, căci am învățat cum se leagă informațiile unele de altele, ce păduri, formate din arbori giganți, constituie ele, permițând permutări de sensuri, noi limbaje, noi coduri sau semnificații. Logosul ca întreg la nivelul întregului cosmos este chezășia sistemică a autorității logicii universale. Toți oamenii sunt subsisteme alcătuind fiecare în parte sisteme universale, fiindcă informațiile se leagă între ele și în funcție de viața și gândirea individului .Nu vreau să spun că suntem logoreici, ci că suntem ca indivizi microcosmosuri și micrologosuri de tip logos-oid, precum monadele lui Leibniz. Dar conectați pe aceleași circuite electrice.

Așadar, două puncte: ca urmare a forței centralizatoare a internetului și a limbii engleze, deci a acestui nou turn Babel care ne amintește de exemplu de Babele din Bucegi sau de Bab-el-Mandeb, astfel de articole sau scrieri precum aceasta devin simple, ușor de înțeles sau de compus, ceea ce nu era astfel odinioară. Am adoptat un ton ușor satiric. Ceea ce e nevoie, ceea ce eu nu am reușit poate deloc, este o nouă forță creativă, de frumos și omenie, de bunătate și lumină, ceva jucăuș, spințar, ceva util care să reprezinte umanitatea și să spargă gheața creată în firile pesimiste sau cinice, în cei ultrasofisticați și acum poate prea departe de fluxul informațiilor din natură și de firescul ei, cei îndopați cu prea multe tehnologii performante sau cu rețeta de succes a numeroaselor scrieri motivaționale. În cei care uită, în urma imploziei de poze zen cu singurătatea în prim plan sau cu peisaje formidabile, dar fără oameni, în mod anxiogen uneori, uită umanitatea din pozele frumoase cu prietenii sau cu familia. Nu întotdeauna cele de pe facebook sau alte rețele sociale, ci acelea în cadre mai restrânse.

Am uitat ceva interesant – cuvântul colon e aproape fonetic de cuvântul coloană, și astfel de tot ceea ce aceasta deschide și susține. Aceste conexiuni există în mediu ca un dat în societate sau în natură, cu unele excepții nu sunt create decât în mică măsură de individ prin creierul său, și ele sunt cel mult descifrate de noi toți, ceea ce nu e necesar și din nou avem nevoie câteodată de căldura și lumina din pozele cu îndrăgostiți și familii fericite și animale dragi. Cât despre informațiile centralizate în enciclopedii online, dacă sunt autentice, ele pot fi utile și un pas înainte în civilizație, cu mențiunea că trebuie consumate cu atenție și măsură – mai mult contează, pentru propria evoluție pozitivă, cărțile citite în liniște și propriile sinteze. Muzica bună într-o seară liniștită acasă etc.