poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-03-19 | |
Se rupe sufletul în nouă
Tu poţi să-l mai lipeşti la loc Din brumă faci să fie rouă Şi bezna nopţii o faci foc Din poveşti nemuritoare Câte vor ajunge, oare La mintea şi la inima ta Spune tu, omule, cu decor şi cu poveşti Dacă nu ar fi cuvinele, cum aş face să-ţi amineşti Toate zilele pe care le iubeşti? Întunericul şi lumina foşnesc a cântec Şi-a lătrat de câine 1. Poemul lăsat la dospit Dă pe dinlăuntru şi pe dinafară Într-o vizită în sufletul meu Am aflat cine cântă mereu Da, da, daaaa În sufletul meu Cucu cântă mereu Cântă şi marea, Cântă şi zarea Cântă tăcerea gândului Oprint la mijlocul rândului scris Undeva-cândva în vis Zburasem, de mai multe ori, printre copaci Era zborul care mă obosea cel mai mult Teama de-a nu mă izbi de copaci Mă urmărea precum cântecul cucului Ce crezi tu că este cântecul cucului? Nimic altceva decât chemarea cucului Căutându-mi cioara de la Timişoara Am dat peste-un văl de poezie Pe care, în bătaia vântului, l-am croit Cu foarfeca mare de croitor Zborul se aşternuse Aşternutul se mototolise Ca după o noapte albă petrecută Pictându-te-n culorile dragostei Fereastra-i deschisă spre plaja cu suflet Prin ea pătrunde o mireasmă de mare şi de fân Un copil aleargă pe plajă să înalţe un zmeu, Pictam din interiorul meu cu roşu, portocaliu, alb şi albastru Tu aveai răbdare cu mine, povestindu-mi din viaţa străzii Şi din viaţa noastră de zburători prin uneori 2. Şi totuşi, Ea îl călătoreşte pe Acum prin Amintire Aici sunt corăbiile mele. Clipa lungă vorbeşte de bine Lătrătoarele mele şi pictura Fac jocul secund cu poezia şi aventura sub semnul unui diez dintr-un crez s-au adunat cântările pe portativ acum ca atunci când am zis: taci tu, gândule subțire și albastru precum marea treci de strada pietruită și coboară pe cărarea cea pe care, dimineața, inima-ți atinge zarea Din toate visele tale, cel mai frumos vis este viața ta, pentru că-n ea ai pus semințele roadelor tale și nu te-au deranjat nici gesturile lui Niciodată și nici Întotdeauna nu te-a obosit… și uite așa, din seminţele pe care nu le separă Vântul Stradelei , acum le pune-n rânduială clipa lungă, ca o briză, de pe Plaja Tympului… La cuibul lebedei rămasă singură însoţindu-l pe Inorogul Alb ascunsă de privirile flămânde în scoicile fragile şi plăpânde clipa lungă vorbeşte de bine tu eşti o rază-n cerul meu de-atunci eu sunt precum năluca între lunci şi de-ar mai fi să zic piramidal aş zice că sunt câinele astral se întâmplă uneori ca Infinitului să nu-i rămâna loc din cauza unui punct şi atunci el se întinde pretutindeni cu toate acestea tu nu-l găseşti nicăieri după o vreme când oboseala ajunge aproape îl cauti în stâncă, în piatră şi-n apă dar niciodată nu vei mai da de cel de la început ţine-mă de vorbă-n cuvintele mele nu lăsa singurătăţile să sară pe tine urcă în barcă, vâsleşte spre arhipelag pe ţărm este iarăşi seară şi lumea-i la mal 3. Şi, şi, şi, până la si De Buna-Vestire, Vestitorul m-a învrednicit şi pe mine Să fiu părtaş printr-un mesaj email, trimis de la inimă la inimă Mesaj pe care-l transmit mai departe împreună cu această carte Scrisă cu multă dragoste, dintr-o nemărginită dragoste Din viaţa lui Iovitzu Carte de suflet pentru suflet Cu lansarea cărţii în una din Casele Domnului din NY După cum, din fericire, se poate vedea aici https://www.youtube.com/watch?v=TexpLNLqtJI Şi,... Şi dacă,... Şi dacă n-ar fi,... Şi dacă n-ar fi pământul Şi dacă n-ar fi Cuvântul Şi dacă n-ar fi cântecul Şi dacă n-ar fi tăcerea Şi dacă n-ar fi cerul şi pământul Acesta-i şirul de cuvinte Pe care ziceam cândva Să-l citeşti cu voce tare Fă-ţi încălzirea vocii Cu o vocaliză Sau cu un psalm ca acesta Fericit bărbatul care n-a stat în sfatul necredincioşilor De aceea-mi place Când stabilim o întâlnire, Să nu folosim nici un dacă Nici un de ce Şi când pictez cu albastru Să fie albastru fără cusur Cum este albastru stelar Cu 1111 nuanţe Aşezate în grupe de câte 17 Calculează şi tu câte grupe ar fi să fie Ca o pânză de păianjen din ungher imaginar/ ţese gândul amintirea cu pictura unui zar/ Şi totuşi,... cu versurile ardeleanului de la mare ai pictat pălăria fumătorului de pipă Între corăbii, pescăruşii zboară să prindă cântecul primăverii Dintr-o cabină , Nostalgia cântă la violoncel Pe plajă, iluzia aleargă, aleargă, aleargă, cântând 4. Acum o cupă-i iarăşi plină cu apa prefăcută-n vin Trecut-au ploile de seară şi s-a făcut din nou senin Croitoreasa licuricilor ştie mai bine ca mine. Ea a copilărit în atelierul de croitorie într-o bucurie,… Nimic nu este întâmplător,... apăsarea pe realitate este singurul gest care face sămânţa gândului roditoare,... Şi nu te mai da-n leagănul ipotezelor colorate cu pensula înmuiată-n culorile Infinitului Că l-ai văzut pe Cocorul, cum se dădea de ceasul morţii să explice-n limbajul rugăciunii Cum şi de ce înnfloresc merii, perii, caişii, cireşii, vişinii, salcâmii, castanii şi prunii Cum şi de ce cântă aşa frumos mierla, ciocârlia, cintezoiul, turturica şi Aurica Fata lui pitica fără nume de pe aleea ţiganilor din cartier Zici că nu l-ai văzut; nu l-ai auzit şi nici pe Cocoru nu-l ştii Dar o ştii foarte bine pe Aurica, femeia lui Nea Gheorghe Brichetarul Cea care are grijă de măgarul cu pălăria lui Văsălie de la librărie Care vinde, pe pălincă, revista cu versurile ardeleanului de la mare se întâmplase ca pe adresa caisse din grădina cu vise cineva să-mi răspundă la chestionarul lui Proust-Pivot moment care corespunde intervalului cu "lema gestului" din dilema veche https://en.calameo.com/read/00007733307a03a9450f4 5. Şi, începând de azi, sămânţa lui şi , pusă în pământ roditor, va înflori şi am rămas cu vorba aceea, şi şi făcea legătura cu vrute şi nevrute şi m-ai prins cu inima de piatră şi o picătură de ploaie căzu pe pleoapa ta şi picătura se făcu un abur şi aburul plutea deasupra apelor şi băteau în mine valuri şi rupeau tăceri târzii şi din jocul cu mărgele bănuiam că nu mai vii şi călăream radicalul precum soldatul care fugise din cazarmă şi uitasem pe o masă tolba cu săgeţi si-o armă şi ai grijă de îngerii scării, zicea mama şi când visezi că zbori ia şi îngerii cu tine şi înțelege-i cu inima Când eram copiii părintelui din Voivodeni Pe fratele meu, Nicolae-Puiu Popovici îl simţeam Ca pe un frate geamăn, mai mare ca mine cu câteva clipe mai lungi de trei ani Care, deşi mama mi-a spus că m-a născut înainte de vreme, căzând cu mine pe scară Eu, mai visător şi mai mămos, am prins bucuria scării, făcând din ea o scară a vieţii Pe care, zi de zi, se rostogoleşte bila mea albastră, la prima oră a dimineţii Nu ştiu de unde aveam eu idee ce este aceea catedrală Dar ziceam că mă fac preot de catedrală şi Puiu zicea că se face Clopotar Asta este. Când eram mici ştiam clar ce dorim să ne facem în viaţă Mai târziu am văzut că de fapt omul devine ceea ce viaţa face din el ieri zbura prin cer o frunză ce căzuse din cais adunând în mine golful smuls din ţărm înalt de vis unde-am rătăcit cărarea şi-am trecut de Infinit şi din solzul unui peşte am cântat despre iubit şi, în mine, ţărmul naşte-o mare din care fuge o cărare spre izvoare şi după şi după şi după şi,… până la si, de unde începe cântecul şi acum, după ultimul şi să terminăm cu o scrisoare de la domnişoara Adela 6. “Stimate Domnule (P), În ultima depeşă chiar că s-a adeverit ce-am presupus nu numai eu, ca să vă spun acum adevărul, ca să vă bucuraţi şi dvs., câtă vreme toţi din casă ştiu ce bucătar sunteţi, cum îi uimiţi pe oaspeţi cu scoici umplute cu bigudiuri, cu săbii de samurai unicat, vorba ceea, la tavă, umplute la rândul lor cu cercei rari purtaţi de înţelepţi în Asia Mică.” şi pe care o voi numi, de aici încolo, Domnişoara A, de la Timişoara, şi mai simplu, Domnişoara 7. Şi când spun copilărie, o poartă mare de lumină se deschide spre Infinit În spatele căreia se aşează toate , cuminţi şi colorate, ca un cântec al vieţii În pregul unei dimineţi de duminică a cărei filă de calendar este scrisă cu O lacrimă albastră de nostalgie, pentru copilărie. De la Croitoreasa licuricilor mi se trage sentimentul acesta. de bucurii Pentru flori, muzică, câini, oameni, copaci, păsări şi fotografii Şi toate aceste şapte corzi vibrează în sufletul meu de violoncel După cum cântă îngerul meu păzitor pe el,… Tu, Croitoreasa licuricilor, mi-ai adus aminte de toate acestea Azi, în calendar, este duminica comemorării Martirilor Prigoanei Comuniste Evrei 11: 24-26,32-40 Ioan 20: 11-18; Ioan 1: 43-51 Iov 8:6 dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate. Iov 22:21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. Ezra 8:21 Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru. Motanul meu, Domnul Picasso este ispitit De oala cu pensule de lângă şevalet Şi de oala cu creioane colorate,... Constanţa, vineri, 19 martie, 2021 (După imaginile de ieri, din NY) Domnului Alexandru Popovici, cu dragoste Pe principiul ştafetei echipajelor De aici, din barca vietii, la prima oră a dimineţii Îti trimit prima clipă din ora de vară Cu care aplic tehnica teoremelor de prelungire Şi fac din ea o clipă lungă până-n seară Când vom vedea noi ce-o să mai facem cu ea,... Fishing Boat II Painting by Horacio Cardozo De aici, din versul tandru Se născuse Alexandru Un fecior ca din poveste Luna plină stă pe creste Luminând anii prunciei Păr de aur, cânt de graur Viguros precum un taur Şi acum când toate-s bune Între şi-uri puse-n şir Îţi trimit floarea iubirii Un boboc de randafir Cu parfumul lui din lume Basmului ce stă-ntr-un nume Ca pălinca cea de prune Alt parfum, altă tărie Binecuvântează Sfântă Fecioară Marie Cu toate urările de bine Cu sănătate şi poftă de viaţă Cu daruri multe, ca la piaţă Zic acum o întrebare Dacă nu ar fi cuvinele, cum aş face să-ţi amineşti Toate zilele pe care le iubeşti? Îţi aduc aminte aminte momentul cu desaga plină de pepeni Care stătea-n cârca mea de-mi scotea ochii ca la melc Iar tu, privindu-mă cu îngrijorare, cu glas de înger, mă întrebi: ce-i Moşu? Dând desaga jos de pe umăr, îţi zic. Ce să fie? Ţine asta şi vezi, ce-i. O lună plină deasupra mării face-o clipă lungă ca o cărare Întunericul şi lumina foşnesc a cântec şi-a lătrat de câine La mulţi ani! https://www.resursecrestine.ro/poezii/78436/ce-scoala-nalta. https://www.resursecrestine.ro/poezii/78379/a-venit-un-om https://www.resursecrestine.ro/poezii/19060/a-trai https://www.resursecrestine.ro/poezii/16047/am-cautat-iubirea Constanţa, Duminică, 28 martie, 2021 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate