Artificialul își poartă falsitatea travestită în iluzii credibile și își imprimă surogatele pe o viață afectată de hibrid.
Artificialul se desfășoară în superficialul influențând ignarii, proștii și troglodiții și unde nu este creativitate, autenticitate, sinceritate și onestitate se manifestă artificialul predispus la erori, percepții deformate, subiectivitate și care este reactiv față de originalul genuin și autentic, manevrând simulacrele cu consistență de himere și miraje care debusolează și induc în eroare ființele care nu atrag adevărurile având o conștiență înnegurată.
Ființa gnomică și-a construit în cuget un spațiu manevrând entitățile reflexive și este responsabilă cu conceperea eseurilor, fiind intransigentă cu dialectica personală pe care o curăță de clișee, platitudini, erori și superficial și căreia îi construiește prelungiri din substanțele profunzimii, valorii și ale extra-urilor.
Ființa gnomică are ca scop transcenderea coordonatelor ființiale covârșite de pseudo-uri în alte coordonate spirituale, elevate, mistice și superioare epurate de negativități, ignarități și surogate și acordarea forței centripete la sistemul electro-energetic și magnetic uman.
Ființa gnomică și-a depus substanța reflexivă în eseuri eclectice și-a anexat cugetul pentru a-i valorifica principiile, dialectica și profunzimile și este înzestrată cu o preeminență proactivă care se întrevede în actele creaționale a căror esență converge în gnomicul care îi este ființei paradigma și sistemul de referință.
Ființa gnomică și-a anihilat tot ceea ce înseamnă neofitul și și-a cultivat jocurile profesioniste transmutând pierderea grosieră în câștigul elevat și stenic, căci prin jocuri s-a familiarizat cu succesele și a învățat cum să ocolească insuccesele.
Valențele ființei gnomice au echivalențe cu valorile omului-spirit.
Ființa gnomică circulând între mental, sine și sufletesc este creatoarea dialecticii la care mai contribuie și spiritul, potențialul și imanența.
Ființa gnomică are coeziune și corelații cu omul-spirit și la interferența dintre ele se dezvoltă și evoluează spiritualitatea proactivă și transfiguratoare ce caută să se conecteze la misticism, supranatural și transcendental percepând în teluricul laic, profan, mundan și pervertitor o forță echivocă și medială al cărei vector se îndreaptă înspre subteranele ființării.
Aș vrea să fiu ființa gnomică în care intuiesc o dimensiune profundă și creatoare care sublimează impurul din ființa telurică.
Negativul este respins în totalitate de ființa gnomică care percepe în el o suprafață imundă pe care se mișcă viața scabroasă și promiscuă, o superficialitate posedând falsități, artificial și hibrid, un surogat împroșcând cu simulacre mistificatoare și un declin al ființei deraind înspre josnicie, meschin, insidios și nemernicii.
Ființa gnomică acordată la pozitiv își însușește din el calitățile din care face superlative, etica din care modelează estetica, potențialul cristalizând și conferind amplitudine vocației și viziunea benefică augmentând și întărind sensurile care modelează un viitor în care ce va fi devine superior lui ceea ce este, căci viitorul va fi condus de ființa gnomică ce va face vasală ființa telurică.